Garantarea drepturilor și libertăților fundamentale în Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Structurile europene sunt formate din mai multe institutii, care s-au constituit prin acorduri intre statele europene interesate si in care acestea sunt reprezentate.Obiectul acestor institutii il formeaza problemele economice, sociale, militare si politice considerate pe ansamblul statelor participante, dezvoltarea si rezolvarea problemelor fiecarui stat realizan-du-se in acest context.Scopul major al structurilor europene il reprezinta dezvoltarea armonioasa, echilibrata, la un inalt nivel, a tarilor membre, precum si crearea celor mai adecvate mijloace pentru protejarea si apa-rarea securitatii nationale a fiecarei tari in parte si a tuturor impreuna.

Integrarea inseamna, in primul rand, aderarea la structurile europene, ceea ce se realizeaza prin acorduri bilaterale intre Romania si institutiile respective reprezentand statele membre.Acestei deschideri ii urmeaza integrarea efectiva – un proces complex, care are la baza principiile com-patibilitatii si complementaritatii si care consta in :

- adaptarea economiei si a celorlalte domenii – social, militar si politic, la contextul realitatilor proprii tarilor integrate deja si impreuna cu care va evolua ulterior ;

- dezvoltarea relatiilor a cooperarii cu institutiile europene si parte-neri din tarile membre.

Prin integrare, economiile tarilor participante devin compatibile intre ele si, totodata complementare, conditii absolut necesare pentru dezvolta-rea lor armonioasa.

Drepturile garantate prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Elementul de garantie al drepturilor si libertatilor proclamate de Conventie rezulta din art.1 al acesteia, care prevede ca ,,Înaltele Parti contractante recunosc oricarei persoane de sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite în titlul 1 al prezentei Conventii. Drepturile si libertatile înscrise în Conventie si în Protocoalele aditionale pot fi grupate dupa cum urmeaza:

-drepturi si libertati privind persoana fizica: dreptul la viata , interdictia torturii si tratamentelor inumane si degradante , interdictia sclaviei, a muncii fortate , dreptul la libertate si siguranta , libertatea de circulatie , abolirea pedepsei cu moartea ;

-dreptul la respect pentru viata privata si de familie, domiciliu si corespondenta ;

-dreptul la un proces public echitabil, desfasurat într-un timp rezonabil, în fata unui tribunal independent si impartial, stabilit conform legii , libertatea de recurs ;

-libertatea de gândire, constiinta si religie ;

-protectia activitatii sociale si politice: libertatea de reuniune pasnica si de asociere , drepturile la alegeri libere prin vot secret si la educatie ;

-dreptul la proprietate ;

Mecanismul de control stabilit prin Conventie

Conventia Europeana a drepturilor omului a avut în vedere, prin art.19, instituirea unui sistem de protectie a acestor drepturi structurat pe doua nivele: o Comisie Europeana a drepturilor omului si o Curte Europeana a drepturilor omului. Astfel, la 18 mai 1954, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei alege pentru prima data membrii Comisiei Europene a Drepturilor Omului, în fata careia, în mod obligatoriu începea orice proces introdus în baza Conventiei. Mai târziu, la 21 ianuarie 1959, Adunarea Consultativa Parlamentara a Consiliului Europei alege, la rândul sau, pentru prima data, judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului, chemata sa examineze, dupa Comisie, una din aceste cauze si sa le solutioneze prin hotarâri definitive si obligatorii. În afara competentei contencioase, pe care a avut-o înca de la înfiintare, Curtea capata si competenta consultativa în 1970, odata cu intrarea în vigoare a celui de-al doilea protocol aditional al Conventiei.