Gestionarea datelor cu caracter personal

Atât la nivel European, cât și la nivel național, „datele cu caracter personal” sunt definite ca fiind informațiile referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă. O definiția restrânsă a dreptului la protecția datelor personale este: „dreptul de control asupra propriilor date personale”.

Realizarea controlului asupra propriilor date personale este posibilă pe calea drepturilor subiective recunoscute persoanelor ale căror date personale se află într-un proces de prelucrare și anume cu ajutorul drepturilor de acees la date și de corectare.

Alături de respectarea unor condiții legale de prelucrare, a acestor drepturi a datelor personale și de monitorizarea efectuată de autoritățile administrative independente, reprezintă piesele de conținut ale dreptului la protecția datelor cu caracter personal, de altfel cum este reglementat în zona dreptului european.

Astfel, în cadrul procesului de recrutare, de angajare propriu-zisă și/sau de gestionare a resurselor umane, sfera datelor cu caracter personal poate cuprinde următoarele tipuri de informații:

- date personale care permit candidatului/angajatului să fie indetificate: nume, prenume, gen, dată de naștere;

- informații furnizate de către candidat care permite desfășurarea testelor specific inițiale: adresă, telefon, fax, adresă de e-mail;

- informații care permit verificarea condițiilor de eligibilitate și de selecție aferente procesului de recrutare respectiv: naționalitate, limbi străine, educație, experiența profesională;

- dacă este cazul, rezultatele testelor specifice inițiale și ale altor teste aferente.

Toate aceaste informații evidențiază identitatea unei persoane și se reflectă, în CV, atunci când o persoană inițiază o aplicație pentru un post de lucru pe site-urile de specialitate. Datele cucaracter personal poat fi prelucrate atât de persoane fizice cât și juridice, de drept privat sau de drept public, care fixează obiectivul și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal fie singură, împreună cu altele sau de către o altă persoană desemnată de către un operator. În unele cazuri, înainte de interviu, se constituie un dosar de către angajator, și conține informații cu privire la viața privată (aparteneța religioasă, orientarea sexuală, activitățile personale). Toate aceste limite legale nu este altceva decât o încălcare a drepturilor legale, cum ar fi dreptul la intimitatea unei persoane. Acest drept este unul dintre drepturile fundamentale și este instituit în Constituția României, în articolul 26. Uneori, încălcarea acestui drept este la frontieră încălcării regulilor de dreptul muncii și nediscriminarea în relațiile de muncă.

Claritate și consistență privind prelucrarea datelor cu caracter personal

Dreptul la viață privată în activitățile profesionale

Dreptul la viața privată este reglementat în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene6 , precum și în Conveția europeană a Drepturilor Omului7, în conținutul caruia se recunoaște viața privată și intimitatea personală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cosiderat că nu este nici posibilă, nici necesară găsirea unei definiții exhaustive a noțiunii de viață privată. Totuși, ar fi prea restrictiv limitarea domeniului său de incidență la cercul intim în care oricine își poate desfășura viața personală după cum dorește și a exclude în întregime lumea exterioară a acestui cerc. Respectul vieții private poate să înglobeze, într-o anumită măsură, dreptul unui individ de a crea și de dezvolta relații cu alte persoane.

Astfel, Curtea europeană a drepturilor omului în art. 8 a marcat faptul ca oferă protecția unei persoane la intimitatea sa personală dar și pe parcursul activităților sale de muncă. Nu este nici o justificare de a elimina din domeniu, conceptul de viață privată activitățile profesionale, în situația în care la locul de muncă toate persoanele iau și mențin o legătură cu lumea externă. Deseori, este greu să facem o diferență între activitățile profesionale și viața privată a unei persoane sau de a percepe un act profesional și unul privat. În jurisprudența Curții, dreptul la viață privată denotă faptul că asamblarea vieții personale cu cea socială a unei persoane, este imposibilă de disjuns în lumea modernă în societatea care se trăiește în prezent.