Guvernanța multilevel

1. Introducere.

La 27 martie 2007, a avut loc la Berlin o reuniune a șefilor de stat și de guvern ai statelor membre ai Uniunii Europene ce s a concretizat cu Declarația de la Berlin. Această declarație a recunoscut importanța guvernanței pe mai multe niveluri, consacrând în acest mod viziunea și concepția asupra Europei. Astfel, guvernanța este văzută ca una din cheile principale ale reușitei procesului de integrare europeană. Europa va fi puternică, instituțiile sale vor fi legitime, politicile sale - eficiente, cetățenii săi se vor simți implicați și luați în considerare, dacă modul său de guvernanță garantează cooperarea între diferitele niveluri ale puterii, în vederea aplicării agendei comunitare și pentru a răspunde provocărilor globale.

Aproximativ 95000 de administrații locale din Uniunea Europeană dispun de competențe majore în sectoare cheie, precum educația, mediul, dezvoltarea economică, amenajarea teritorială, transporturile, serviciile publice și politicile sociale, și contribuie la exercitarea democrației și a cetățeniei europene. Astfel, autoritățile locale și regionale reprezintă:

− 16% din PIB ul UE;

− 1/3 din cheltuielile publice;

− 2/3 din totalitatea cheltuielilor pentru investiții publice;

− 56% din ocuparea forței de muncă.

Criza actuală privind problema migrației în statele membre ale Uniunii Europene scoate în evidență importanța unei bune guvernanțe, mai ales la nivel european, precum și necesitatea implicării susținute a autorităților locale și regionale în conceperea și implementarea strategiilor, având în vedere că acestea pun în aplicare aproape 70% din legislația europeană.

2. Noțiunile de „guvernare” și de „guvernanță”

O primă distincție care trebuie făcută este aceea dintre guvern cu acțiunea sa, guvernarea și guvernanța. Dacă Guvernul este mecanismul de stat investit cu autoritatea și legitimitatea de a acționa asupra cetățenilor prin instituții care concentrează puterea și aplică deciziile, în schimb, guvernanța este o „altfel de guvernare”, o alternativă la acțiunea guvernamentală, care vizează distribuirea puterii în spațiul public printr o negociere a autorității și o abordare incrementală a deciziei în rețele parteneriale: parteneriate sociale (guvern - patronat - sindicate), parteneriat public - privat (structuri de stat - mediul de afaceri) sau parteneriat civic (autorități publice - societate civilă).

Etimologia termenului de guvernare provine din grecescul “kubernân” care se traduce prin a conduce o navă. Astăzi, noțiunea de guvernare are cel puțin două semnificații:

- guvernarea ca instituție atunci când este folosit în sens strict și

- guvernarea ca proces în cazul în care este utilizat în sens larg.

Guvernarea ca proces se referă la conducerea sau la activitățile destinate ghidării modului în care sunt conduși oamenii. Conducerea este interpretată din perspectiva direcționării și leadershipului. Se referă, de asemenea, la conducerea proprie autoconducerea, în care sensul de autoguvernare este acela de ghidare, de orientare a forțelor.

Al doilea termen ce trebuie clarificat este acela de „guvernanță” (governance), aceasta fiind rezultatul unei lipse a ierarhiilor tradiționale, dezvoltată mai ales datorită interdependenței tot mai mare dintre state, dezvoltându se astfel rețele orizontale la care nu participă doar statul ci, și alți actori implicați în luarea deciziilor, fiind astfel o „guvernare fără guvernământ”.