Guvernul - Organ Suprem al Adminstrației Publice

Argument

Guvernul – organ suprem al administraţiei publice

Această lucrare a fost concepută ca un proiect pentru certificarea competenţelor profesionale. Am ales această temă pentru că guvernul este organul suprem al statului si are o deosebită importantă.

Noţiunea de guvern are mai multe sensuri. În accepţiunea cea mai generală prin guvern înţelegem totalitatea autorităţilor statului, inclusiv parlamentul şi instanţele judecătoreşti. Această acepţiune o întâlnim în Declaraţia americană de independenţă din 4 iulie 1776.

În accepţiune cea mai strică, guvernul este organul colegial alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi de Constituţie sau de lege, exlusiv, şeful statului.

În cayul republicilor prezidenţiale cu un executiv monicefal, ultimele două accepţiuni se confundă; dat fiind faptul că şeful guvernului este chiar şeful statului.

Toţi ministrii alcătuiau Sfatul miniştrilor, pe care Domnul “ăl strânge înaintea sa” de câte ori socotea de trebuinţă a se sfătui ca miniştri săi asupra vreunii folositoare măsurii administrative, asupra vreunei întocmiri cu ar breui să facă.

În ceea ce priveşte determinarea membrilor obişnuiţi ai Guvernului, întâlnim consituţii care restrâng sfera acestora exclusiv la sfera miniştrilor, în sens de titulari de departamente (ex. Italia), constituţii care admit şi prezenţa miniştrilor fără portofoliu. (ex. Grecia) precum şi consituţii care extind sfera membrilor Guvernului şi la alte funcţii de demintari cum ar fi secretarii de stat.

Guvernul are totodată rolul de a realiza conducerea generală a administraţiei publice, evocându-se poziţia sa de organ central de competenţă materială generală.

Constituţia nu menţionează în mod expres această calificare dar ea se deduce în mo logic ştiut fiind faptul că administraţia publică se realizează în cele mai diverse domenii, ramuri şi sectoare de activitate practic în tot ce este legat de trecerea pe această lume a fiinţei umane, dacă avem în vedere şi infinitele reţele de servicii publice.

Este de la sine înţeles că organul administraţiei publice care trebuie să realizeze “conducerea generală” a acestuia nu poate avea atribuţii numai de ramură sau domeniu, ci în toate ramurile şi în toate domeniile activităţii administrative, motiv pentru care unele consituţii noi califică guvernul ca organ suprem al administraţiei publice.

În mod uzual, lumea democratică se confruntă cu problema investiturii Guvernului după alegeri generale, deci la început de manadat parlamentar, respectiv după alegeri prezidenţiale, adică la începutul mandatului Preşedintelui de Republică.

Cu toate imperfecţiunile sale acest regim juridic de investitură rămâne un regim cu esenţă sau măcar cu tendinţă democraică, chiar dacă nu există obligaţia Regelui de a solicita votul Parlamentului pentru investirea echipei declanşării unei moţiuni de neîncredere tutror inţiativelor legislative.

Referindu-se numai la regimul parlamentar, precum şi la cele semi-prezidenţiale, vom reţine că, în realitate, durata mandatului Guvernului este dată de durata exitenţei majorităţii parlamentare.

Viaţa politică mondială se oferă constant exemple de alegeri anticipate, urmare a dizolvării Parlamentului.

1. Evoluţia reglementărilor Guvernului la noi

Suntem de părere că, la noi, apariţia miniştrilor, implicit a ministerelor, în accep¬ţiunea modernă a termenului, precede apariţia Guvernului, în sensul de organ de stat, subiect în raporturile de drept administrativ în nume propriu. După cum se cunoaşte, pentru prima dată ministerele au fost create prin Regulamentele Organice (iunie 1831 în Muntenia şi ianuarie 1832 în Moldova), prin desfiinţarea unor ranguri boiereşti, inclusiv ale boierilor de sfat, reţinându-se un număr restrâns de „dregă¬torii", pe care le-au transformat în funcţii de miniştri.