Guvernul României

Prin administraţie publică, în sens organic, se înţelege „ansamblu de autorităţi investite cu realizarea unor sarcini de natură administrativă”, iar în sens funcţional, „totalitatea activităţilor ce trebuie realizate de acele organe”.

Administraţia publică se înfăptuieşte de două categorii de autorităţi:

- autorităţi de natură statală (Preşedinte, Guvern, Ministere, organe centrale de specialitate subordonate Guvernului, autorităţi autonome ale administraţiei centrale, instituţii bugetare, regii autonome şi societăţii comerciale subordonate ministerelor, prefectul, comisia judeţeană consultativă, comitetul operativ – consultativ, organe locale de specialitate subordonate ministerelor);

- autorităţi autonome locale (consiliul local, consiliul judeţean, primarul, instituţii bugetare, regii autonome şi societăţi comerciale subordonate consiliului local sau judeţean).

În administraţia publică centrală autoritatea executivă este reprezentată de Guvern, ministere şi alte organe de specialitate aflate în subordinea Guvernului sau care funcţionează ca autorităţi administrative autonome.

Guvernul, potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Este alcătuit din prim – ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin legi organice.

Guvernul îşi exercită mandatul începând de la data depunerii jurământului până la data validării alegerilor parlamentare generale, dacă nu este cumva demis în condiţiile art.105 combinat cu art.109 alin (2) din Constituţia României.

Procedura de investire a Guvernului cuprinde următoarele etape:

- desemnarea candidatului pentru funcţia de prim – ministru;

- alcătuirea listei noului Guvern şi a programului de guvernare;

- acordarea votului de încredere în Parlament;

- numirea Guvernului, în baza votului de încredere, de către Preşedintele României.

Un rol important în procedura de învestire a Guvernului îl are Preşedintele României. Acesta, în virtutea rolului său de a veghea la buna funcţionare a autorităţilor publice, declanşează procedura de învestire şi, prin numirea Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament, o încheie.

Prin exercitarea atribuţiei de desemnare a candidatului la funcţia de prim – ministru, Preşedintele României prefigurează sprijinul parlamentarilor de care acesta se va bucura în vederea acordării votului de încredere. De aceea, ţinând seama de negocierile ce au loc, iniţiate şi conduse de Preşedinte, etapa de realizare a atribuţiei respective este prin excelenţa politică, iar în relaţia cu Parlamentul, ea are semnificaţia unei colaborări iniţiale şi indispensabile dintre Preşedinte şi Parlament, pentru formarea Guvernului. Este faza iniţială de formare a acordului dintre cele două autorităţi alese direct de corpul electoral, Parlament şi Preşedinte pentru formarea Guvernului, acord ce rezultă prin prerogativa prezidenţială de desemnare a candidatului la funcţia de prim – ministru şi din acordarea votului de încredere al Parlamentului pentru Guvernul propus de acest candidat. Deci, în formarea acestui acord, Preşedintele îndeplineşte exclusiv rolul unui iniţiator, desemnarea fiind expresia unei prerogative prezidenţiale, iar Parlamentul pe acela de autoritate decizională, întrucât învestirea Guvernului se face numai pe baza votului de încredere acordat.

Alcătuirea listei membrilor Guvernului şi a programului de guvernare,faza a doua în procedura de învestitură, este exclusiv în sarcina candidatului desemnat la funcţia de prim – ministru. În realizarea acestei sarcini, candidatul la funcţia de prim – ministru este ţinut să aibă în vedere atât programele partidelor politice pe care se va sprijini în acordarea votului de încredere, cât şi negocierile anterioare purtate de Preşedinte pentru desemnarea sa, spre a nu le compromite. Termenul pentru îndeplinire de către candidat a acestor obligaţii şi prezentarea lor în Parlament, a listei noului Guvern şi a programului de guvernare este, potrivit alin.(2) al art.103 din Constituţie, de 10 zile de la data desemnării.

Faza parlamentară, a treia şi cea mai importantă în cadrul procedurii de învestitură, are loc în cel mult 15 zile de la prezentarea listei Guvernului şi a programului de guvernare de către candidatul la funcţia de prim – ministru. Ea cuprinde o procedură prealabilă dezbaterilor în plenul Camerelor reunite în şedinţă comună, în cadrul căreia candidaţii pentru funcţiile menţionate pe lista Guvernului sunt audiaţi de către comisiile permanente de profil ale celor două Camere, în şedinţe comune, în funcţie de specificul departamentului sau de domeniul de activitate pe care îl vor conduce sau coordona. În urma acestei audieri, comisiile prezintă candidatul la funcţia de prim – ministru un aviz consultativ, motivat. Lista Guvernului este o listă blocată deoarece Parlamentul se pronunţă prin vot nu asupra fiecărui membru în parte, ci asupra întregii liste.

După epuizarea fazei parlamentare urmează ultima etapă de învestire care constă în numirea Guvernului de către Preşedintele României.

Încetarea mandatului Guvernului înainte de data validării alegerilor parlamentare generale poate apărea în cazul demiterii Guvernului prin retragerea încrederii sau când primul – ministru şi-a prezentat demisia, a fost revocat, şi-a pierdut drepturile electorale, a devenit incompatibil sau este în imposibilitatea de a-şi exercita mandatul mai mult de 45 de zile.

Guvernul, în întregul său, şi fiecare dintre membrii acestuia sunt obligaţi să îşi îndeplinească mandatul cu respectarea Constituţiei şi a legilor ţării, precum şi a programului de guvernare acceptat de Parlament.

Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului, ca urmare a votului de încredere acordat de către acesta cu prilejul învestiturii. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic în mod solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

Răspunderea politică a Guvernului se manifestă prin demiterea acestuia, ca urmare a retragerii încrederii acordate de către Parlament, prin adoptarea unor moţiuni de cenzură, în condiţiile prevederilor art.112 şi 113 din Constituţie. Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de către senatori, în termen de cel mult 15 zile de la primirea lor.

Pe lângă răspunderea politică, membrii Guvernului pot răspunde şi civil, contravenţional, disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.

Sunt considerate infracţiuni, potrivit Legii nr. 115/1999, republicată ca lege specială, următoarele fapte săvârşite de membrii Guvernului, în exercitarea funcţiei lor:

- împiedicarea, prin ameninţare, violenţa ori prin folosirea de mijloace frauduloase a exercitării cu bună – credinţă a drepturilor şi libertăţilor vreunui cetăţean;