Hărțuirea Sexuală a Angajaților la Locul de Muncă

Cap.1. Aspecte definitorii ale hărţuirii sexuale a angajaţilor la locul de muncă

Hărţuirea reprezintă comportamentul degradant, intimidant sau umilitor care urmăreşte sau conduce la afectarea gravă a capacităţii unei persoane de a îşi desfăşura în mod firesc activităţile profesionale, de studiu sau de a-şi exercita drepturile. Hărţuirea constă, de regulă, într-un comportament repetat precum ameninţări fizice şi verbale, critici umilitoare, avansuri sexuale etc., dar poate consta şi din acte singulare, atunci când acestea au o natură agresivă, de obicei de natură fizică.

Hărţuirea sexuală constituie o realitate mult discutată şi, din ce în ce mai mult, un domeniu de interes major, deoarece acest fenomen există de foarte mult timp în societate, fiind de cele mai multe ori ascuns sau tolerat. Fiind o formă a discriminării pe criterii de sex, toleranţa nu trebuie să existe sub nici o formă în cazul săvârşirii de către persoanele aflate pe poziţii importante în diverse instituţii publice sau companii private a unor fapte care constituie hărţuire sexuală.

Pentru a înţelege mai bine ce anume reprezintă hărţuirea sexuală a angajaţilor la locul de muncă şi cât grave pot fi consecinţele acestor fapte, este nevoie întâi de toate să pornim de la definiţie, reglementare juridică şi forme.

1.1. Ce este hărţuirea sexuală

Hărţuirea sexuală constă în comportamente de ameninţare, constrângere, intimidare, umilire, realizate de către o persoană împotriva alteia. Aceste comportamente sunt de natură sexuală şi pot fi verbale, non-verbale sau fizice. De cele mai multe ori, persoana care hărţuieşte abuzează de funcţia îndeplinită la locul de muncă, cu scopul de a obţine anumite beneficii de natură sexuală din partea persoanei hărţuite. Efectele unor astfel de comportamente sunt negative, afectează atât persoana hărţuită, cât şi organizaţia în care aceasta lucrează, în special pentru că performanţa persoanei scade, iar negocierea aspectelor privind promovarea, formarea, salarizarea etc. nu rămân procese obiective, ci sunt afectate/influenţate de comportamentele negative ale persoanei care hărţuieşte .

În literatura de specialitate regăsim o multitudine de definiţii dintre care, una mai cuprinzătoare defineşte hărţuirea sexuală ca fiind orice avans de tip sexual nedorit sau pretenţia unor favoruri sexuale, sau orice conduită de natură sexuală atunci când un angajator face din supunerea la avansuri sexuale o condiţie a angajării, sau când supunerea ori respingerea sunt folosite ca bază a condiţiilor de muncă inclusiv promovarea, ajustările salariale, atribuirea sarcinilor sau demiterea, ori are efect de interferenţă cu munca unui individ, ori creează un mediu de lucru ostil şi intimidant .

Observăm, aşa cum rezultă şi din definiţiile date, că hărţuirea sexuală reprezintă un comportament imprevizibil şi poate apărea în momentul recrutării, la angajare, se poate reflecta în termenii şi condiţiile încheierii contractului de muncă, pe parcursul derulării activităţilor de zi cu zi, poate apărea în momentele în care se promovează şi/sau se formează personalul sau în situaţiile în care se fac concedieri.

Pentru ca un anumit comportament să fie calificat drept hărţuire sexuală, trebuie să îndeplinească mai multe condiţii cumulative:

-să fie un comportament - verbal, non-verbal sau fizic de natura sexuala;

-acest comportament să fie nedorit;

-să aibă ca scop sau ca efect atingerea demnităţii persoanei şi/sau crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator;

-să reprezinte motivaţia pentru o decizie care afectează persoana hărţuită.

1.2. Reglementarea juridică a hărţuirii sexuale

În ceea ce priveşte reglementare juridică a hărţuirii sexuale, este posibil ca unele persoane, victime ale unor astfel de comportamente inadmisibile, să nu cunoască legislaţia şi, în consecinţă, renunţă la ideea de a sesiza această încălcare a dreptului lor. Aceste persoane aleg de cele mai multe ori, fie să îşi dea demisia de la respectivul loc de muncă, fie să accepte aceste replici şi gesturi care nu trebuie să se regăsească în cadrul unor raporturi de muncă. Este foarte important ca fiecare salariat să cunoască faptul că legislaţia incriminează astfel de comportamente, şi mai mult decât atât, să aibă curajul să sesizeze asemenea situaţii.

Hărţuirea sexuală este reglementată în România atât în Codul Penal şi Codul Muncii, cât şi în anumite legi speciale, cum ar fi OUG nr. 89/2001, republicată şi Legea privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi nr. 202/2002, modificată.

În acest sens, conform Noului Cod Penal hărţuirea sexuală apare reglementată ca reprezentând Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau a unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă .