Hotărâri ale CEDO în cauze împotriva României - (Cauze privind încălcarea articolului 3 din Convenție)

1. Cauza Bragadireanu împotriva României

La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva României, prin care un cetățean al acestui stat, domnul Alexandru Bragadireanu (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 25 mai 2004, pretinzând că detenția sa continuă, în ctive n l gravelor sale ctive de sănătate, și standardul îngrijirilor medicale ctive în închisoare ar reprezenta o încălcare a articolului 3 din Convenție.

În fapt, la 9 iunie 1993, reclamantul (născut în anul 1954) a fost arestat de poliție timp de cinci zile fiind acuzat de uciderea partenerului său, iar la 14 iunie 1993, procurorul de la Tribunalul Județean Giurgiu a dispus retrimiterea sa în închisoare. În rezumat, în perioada iunie 1993-mai 2004, reclamantul a fost menținut în stare de detenție, deși starea sa de sănătate, așa cum reiese din probele aflate la dosar, a fost într-un declin constant. Dintr-un raport al Institutului de Medicină Legală din 30 septembrie 2004 reiese că “patologia ... este severă, cu evoluție imprevizibilă, posibil către un diagnostic fatal care poate avea loc ctive n l dacă [reclamantul] este sau nu în închisoare.”

Deși în nenumărate rânduri reclamantul a solicitat îmbunătățirea condițiilor de detenție (într-o celulă cu treizeci de paturi aranjate pe trei nivele și cu saltele rupte, cu câte doi deținuți în fiecare pat, două toalete și nici un duș sau apă caldă, în condițiile în care având un anus artificial, nu-și putea controla mișcările intestinului), cererile sale au fost ctive n pe motiv că nu există ctive cu un singur pat în penitenciar, cu excepția celor pentru detenție la regim ctive n.

Deasemenea, conform reclamantului, acesta a cerut în repetate rânduri să fie examinat de un medic, dar fără folos. A reclamat că autoritățile nu i-au furnizat medicamente din lipsă de fonduri și familia a trebuit să effort le trimită. În scrisoarea din 16 decembrie 2005 Comisia pentru Protecția persoanelor cu handicap a informat reclamantul că atâta vreme cât este închis nu are dreptul la nicio alocare ctive pentru propriile nevoi sau pentru angajarea unui asistent personal, având în vedere că este responsabilitatea penitenciarului să-l îngrijească.

Reclamantul a considerat că lipsa tratamentului medical adecvat și condițiile detenției sale înseamnă încălcarea articolului 3 din Convenție. Starea sănătății sale, în special incapacitatea sa de a-și controla mișcările intestinului, a generat un mediu foarte ostil în celula sa, fiind supus continuu la batjocura celorlalți deținuți și culminând cu excluderea sa din orice activitate ctive. El a reamintit că deși avea dreptul la condiții ctive și chiar la un asistent personal, a împărțit celula cu alți deținuți și nu a putut avea un standard minim de igienă din cauza lipsei apei calde sau dușurilor.

Privind îngrijirile medicale în închisoare, probele analizate de către Curte arată că reclamantul a fost examinat de către medicii din penitenciar în mod regulat și trimis în spitale publice pentru alte examinări la nevoie. Dimpotrivă, plângerile reclamantului par neîntemeiate în lumina dosarului său medical prezentat în cauză de către Guvern și necontestat de reclamant. Este adevărat că familia reclamantului i-a adus medicamente, totuși, Curtea notează că s-a raportat că acest lucru s-a întâmplat o singură dată, la 6 august 2004, și că dosarul medical al reclamantului conține rețetele medicilor din timpul detenției sale, dovedind că autoritățile din penitenciar au răspuns în general în mod adecvat la cerințele tratamentului său medical. Prin urmare, având în vedere numai îngrijirea ctive din închisoare, reclamantul nu a dovedit “dincolo de orice îndoială rezonabilă” că suferința sa a atins nivelul minim de gravitate pentru a intra sub incidența articolului 3.

Privind a doua ramură de analiză, condițiile de detenție, Curtea ctive n că având în vedere cerințele stării sale de sănătate și faptul că afirmațiile reclamantului privind lipsa unui ajutor organizat din partea autorităților din închisoare nu sunt în nici un fel contestate de Guvern,

aceste condiții nu ctive standardele europene stabilite de CPT. Astfel, efectul ctive n l de supraaglomerare în dormitoare mari (și uneori și insalubre), puținele activități și accesul inadecvat la facilitățile sanitare au făcut ca suferința reclamantului să atingă pragul tratamentului inuman și înjositor prevăzut la articolul 3.

Asupra aplicării articolului 41 din convenție , Curtea a ctive n că statul intimat trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 - 2 din Convenție, 6.500 euro pentru ctive n l moral, plus orice taxă care poate fi încasată.

Așadar, Curtea concluzionează că deși articolul 3 din Convenție nu poate fi interpretat ca bazându-se pe o obligație ctive de a elibera deținuții pe motive de sănătate, impune totuși o obligație a Statului de a proteja bunăstarea fizică a persoanelor închise, de exemplu acordându-le asistența ctive necesară.

Curtea a mai subliniat dreptul tuturor deținuților la condiții de detenție care să fie compatibile cu demnitatea umană, astfel încât să asigure că modul și metoda de executare a măsurilor impuse nu îi supun la ctive sau greutăți de o intensitate care să depășească nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție; în plus, pe lângă sănătatea deținuților, bunăstarea trebuie asigurată în mod adecvat, date fiind nevoile practice ale închisorii.