Cuprins
Capitolul I - Aspecte generale privind identificarea criminalistică
Secţiunea I - Importanţa identificării criminalistice
Secţiunea a II a – Noţiunea de identificare criminalistică
Capitolul II - Obiectele şi felurile identificării criminalistice
Secţiunea I - Noţiunea de obiect al identificării criminalistice
Secţiunea a II a – Sistemul de clasificări bipartite al obiectelor identificării
criminalistice
Secţiunea a III- a - Felurile identificării
Capitolul III - Principiile identificării criminalistice
Secţiunea I - Noţiuni generale
Secţiunea a II a - Principiul identităţii
Secţiunea a III a –Principiul delimitării obiectelor identificării criminalistice
în obiecte scop al identificării şi obiecte mijloc de
identificare
Secţiunea a IV a – Principiul stabilităţii relative a caracteristicilor de
identificare
Secţiunea a V a – Principiul dinamicităţi a caracteristicilor de
identificare
Capitolul IV - Etapele identificării criminalistice
Secţiunea I - Stabilirea tipului
Secţiunea a II-a - Stabilirea grupei
Secţiunea a III-a - Stabilirea subgrupei
Capitolul V - Metodologia identificării criminalistice
Secţiunea I - Examinarea separată
Secţiunea a II-a - Examinarea comparativă
Capitolul VI - Formularea concluziilor
Bibliografie
Extras din document
CAPITOLUL I
Aspecte generale privind identificarea criminalistică
Secţiunea I- Importanţa identificării criminalistice
Datorită înţelepciunii magistratului şi pedagogului austriac Hans Gross ,criminalistica s-a conturat la sfârşitul secolului XIX ca ştiinţă a investigaţiilor penale ,considerată una dintre primele ştiinţe de graniţă,oferind justiţiei instrumentele desprinse din universalitatea cunoştinţelor,fundamentate pe descoperiri ştiinţifice,apte să contribuie mai eficient la descoperirea crimei şi a celui care o comite.
Elementul definitoriu al investigaţiilor criminalistice în constituie identificarea unor persoane sau obiecte dar privită în sensul ei cel mai larg
Procesul de identificare criminalistică deţine un loc bine conturat,de o mare importanţă în cadrul cercetărilor criminalistice. Identificarea reprezintă ,, problema centrală a investigaţiilor criminalistice” Literatura de specialitate,raportându-se la necesităţile practice a statuat că activitatea de identificare criminalistică este,,indisolubil legată de actul de justiţie”
Când ne referim la identificarea criminalistică nu avem în vedere numai activitatea de laborator Mulţi practicieni ai dreptului au confundat criminalistica cu componenta sa tehnică Identificarea unei persoane se realizează nu numai cu ajutorul metodelor tehnice ,ci şi prin intermediul declaraţiilor unui martor ocular sau ale victimei,în cadrul unor activităţii procedurale, de exemplu ,prin intermediul regulilor tactice criminalistice se realizează recunoaşterea din grup. Toate acestea au ca rezultat stabilirea cu exactitate a ,,faptelor şi împrejurărilor unei cauze penale”
Identificarea criminalistică ca metodă de cunoaştere ştiinţifică a obiectelor, în contextul evoluţiei ştiinţei şi tehnicii are o importanţă deosebită,datorită creşterii posibilităţilor pe care specialiştii le au atunci când se pronunţă în legătură cu cele mai dificile probleme ridicate de anumite cauze penale.
Secţiunea a II a–Noţiunea de identificare criminalistică
Conform teoriei generale a identificării criminalistice ,procesul de identificare se realizează ca urmare a ,,perceperii realităţii obiective şi sesizării proprietăţilor,a trăsăturilor caracteristice unei persoane sau unui obiect,ce se individualizează în raport cu alte fiinţe sau lucruri asemănătoare
Recunoaşterea de persoane şi obiecte, are la bază procesul de gândire prin care s-au comparat însuşirile mai multor obiecte,pentru stabilirea identităţii sau neidentităţii lor
Identificarea criminalistică are ca finalitate stabilirea concret –individuală a obiectelor şi persoanelor ,prezentând importanţă nu numai stabilirea identităţii, ci şi stabilirea neidentităţii.
Noţiunile pe care criminalistica le utilizează din diverse ramuri ale ştiinţelor naturii,tehnicii sau ştiinţelor sociale sunt adaptate la propriul obiect de cercetare Acelaşi lucru se poate spune şi despre noţiunile de identitate şi de identificare.Când ne referim la cuvântul identic trebuie să avem în vedere un concept care se utilizează la ceea ce este unic,raportat la o persoană , un obiect sau un fenomen ,inclusiv la obiecte de gândire Trăsăturile fundamentale pentru individualizarea unei persoane sau obiect trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :
a) nu trebuie neapărat să se utilizeze toate caracteristicile obiectului identificării ,ci numai caracteristicile esenţiale prin care obiectele se individualizează şi se deosebesc de celelalte obiecte;
b) în practica criminalistică sunt cazuri de identificare cu ajutorul unor caracteristici temporare,cu toate că identitatea înseamnă durata în timp a însuşirilor particulare,dublată de stabilitatea relativă Ca urmare a descoperirii lângă cadavru a unei fragment de urmă de cizmă de cauciuc ,în cazul unui omor autorul a fost identificat.În afară de trăsăturile generale în urmă s-a descoperit şi urma unui corp dur stabilit între nervurile tocului cizmei.Examinând încălţămintea persoanelor suspecte ,s-a ajuns la o cizmă în al cărei toc era fixată o piatră.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Identificarea Criminalistica.doc