Identificarea persoanelor prin metoda portretului vorbit

Metoda portretului vorbit constituie o metoda stiintifica de descriere si comparare a semnalmentelor exterioare care fac posibila identificarea unei persoane.

Portretul vorbit este legat de numele lui Alphonse Bertillon (1853-1914), ajutor de grefier la Prefectura politiei din Paris, care in anul 1879 a propus, in vederea recunoasterii recidivistilor, masurarea unor elemente invariabile ale scheletului si corpului uman, creând astfel antropometria.

Metoda creata de Bertillon cuprinde, pe lânga datele de înregistrare antropometrica si unele mentiuni referitoare la semnalmentele exterioare, cum ar fi: culoarea tenului, expresia fetei, cicatrice, culoarea si natura parului, precum si alte detalii. Dupa oficializarea in anul 1888 in Franta a acestei metode, in anul 1892, prof.dr. Mina Minovici a introdus metoda antropometrica si in România.

Aplicarea si dezvoltarea metodei antropometrice este legata de numele si activitatea dr. Nicolae Minovici, profesor al scolii romanesti de antropometrie. In acest sens, subliniem organizarea de cursuri pentru agentii de politie si functionarii din penitenciare, precum si lansarea, in anul 1903 a lucrarii „Scoala antropologica (Bertillon) pentru agentii de politie”. Dr. Nicolae Minovici afirma: „cel mai bun si chiar singurul mijloc pentru ca un agent sa-si întipareasca in memoria sa vizuala o fotografie este de a face in scris un fel de descriere – schita, exacta si completa. Agentul însarcinat cu o misiune atât de grea – de a urmari si aresta un criminal cu ajutorul unei fotografii – trebuie sa fie in stare sa descrie cu gura, figura acelui ce-l urmareste, intr-un cuvânt, ceea ce se numeste portret vorbit” .

Metoda portretului vorbit a cunoscut o continua perfectionare prin operele unor oameni de stiinta ca dr. Mina Minovici, dr. Nicolae Minovici, D. Calinescu si altii, ea aplicându-se si astazi cu rezultate notabile in urmarirea si identificarea prin mijloace criminalistice a persoanelor si cadavrelor .

Metoda portretului vorbit este valabila si astazi, deoarece perceperea de catre martor a imaginii infractorului intr-o acceptie mai larga poate fi asimilata cu o urma de memorie, respectiv cu ceea ce s-ar putea denumi „urma ideala”, aceasta având un evident caracter material, specific proceselor psihofiziologice de la nivelul scoartei cerebrale.

In descrierea facuta de cel care a perceput caracteristicile somatice ale individului cautat sunt vizate, pe de o parte, formele statice, iar pe de alta parte, formele dinamice. Aprecierea formei si dimensiunilor acestora se face dupa un sistem cuprinzând trei gradatii: mare, mijlociu, mic.

Metoda portretului vorbit

Generalitati

Identificarea persoanelor dupa descrierea semnalmentelor este necesar sa fie efectuata dupa criterii riguros stiintifice, recurgându-se la o terminologie adecvata si precisa de apreciere a diverselor detalii .

In teoria si practica criminalistica, sunt unanim apreciate urmatoarele principii:

- descrierea trasaturilor exterioare ale persoanelor este necesar sa se faca începând cu caracteristicile generale (anatomice) ale întregului corp, având in vedere capul, umerii, mâinile, trunchiul, picioarele, elemente caracteristice ale figurii umane.

- aspectul exterior al persoanei se descrie pe baza semnalmentelor anatomice si al celor functionale.

Semnalmentele anatomice reprezinta variatiile morfologice ale corpului, capului, fetei si elementelor componente.

Semnalmentele functionale se refera la caracteristicile exterioare ale persoanei care pot fi sesizate in timpul miscarii, respectiv in timpul mersului, vorbirii ori al altor activitati desfasurate de individ.

In strânsa legatura cu semnalmentele anatomice si functionale este necesar sa se individualizeze acele caracteristici referitoare la variatiile morfologice dobândite ereditar sau ca urmare a unor fenomene patologice, interventii chirurgicale. Este vorba de semne particulare dobândite de persoana ca urmare a ranirii si deformarii unor organe sau altor parti ale corpului uman, de cicatrice, negi, alunite sau de alte semne legate de nastere, accidente etc.