Impozite și Taxe în Europa

CAPITOLUL I. FISCALITATEA

Secţiunea 1. Noţiuni introductive

Procesul de globalizare nu ar fi fost posibil fără internaţionalizarea relaţiilor economice şi mai ales a relaţiilor financiare. Printre factori care au determinat dezvoltarea relaţiilor internaţionale se numără:

- factori de ordin moral – în general, activităţi social-economice umanitare;

- factori impuşi de legile economice obiective, potrivit cărora dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii depinde de lărgimea pieţei de desfacere;

- normele juridice – prin care se stabileşte cadrul general de desfăşurarea a activităţii şi relaţiilor economice, de exemplu, al schimburilor economice internaţionale ;

Conceptul de finanţele internaţionale poate fi definit pornind de la conceptul de fiscalitate, fiscalitate se bazează pe două mari componente:

- politica fiscală (componenta socială) – constând în ansamblul de decizii prin care se definesc şi se determină prelevările obligatorii;

- dreptul fiscal (componenta juridică) – reprezintă ansamblul normelor juridice adoptate în scopul reglementării tuturor activităţilor privind colectarea contribuţiilor obligatorii.

Fiscalitatea poate fi considerată un „rău necesar”.

Fiscalitatea este definită ca fiind acel sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului naţional cu ajutorul impozitelor şi a taxelor, reglementate prin norme juridice.

Acest sistem este alcătuit din totalitatea:

- impozitelor,

- a taxelor,

- a contribuţiilor

- şi a celorlalte categorii de venituri publice provenite de la persoane fizice şi juridice care alimentează bugetele publice.

Impozitul reprezintă prelevarea fiscală aşezată asupra patrimoniului şi a circulaţiei bunurilor şi serviciilor. (există unele asemenea prelevări numite impropriu taxă, deoarece reprezintă tot un impozit, de exemplu, TVA, taxa asupra mijloacelor de transport).

O fiscalitate excesivă, aplicată pe baza unei politici fiscale nechibzuite, poate avea consecinţe negative:

- creşterea fiscalităţii determină şi o creştere a evazionismului;

- creşterea fiscalităţii poate accentua o tendinţă de a găsi căi „neortodoxe” de recuperare a sumelor plătite cu titlu de impozit, de exemplu: creşterea preţurilor, revendicarea unor salarii mai mari care să compenseze scăderea puterii de cumpărare;

- creşterea fiscalităţii poate avea consecinţe negative asupra competitivităţii întreprinderilor economice în sfera relaţiilor economice internaţionale.

Taxele sunt sume băneşti încasate de către organele de stat, instituţii publice sau alte entităţi pentru diferite categorii de acte şi serviciile prestate solicitanţilor.

Contribuţiile sociale (numite şi cotizaţii sociale) reprezintă sume colectate în beneficiul organismelor de securitate socială pentru alimentarea fondurilor publice destinate acoperirii cheltuielilor privind ocrotirea socială.

CAPITOLUL II. TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR ŞI

TAXELOR ÎN EUROPA

Secţiunea 1. Clasificarea impozitelor şi a taxelor conform Sistemului European de Conturi

Prin intermediul Regulamentului nr. 2223 din 1995 (cu modificările ulterioare), Uniunea Europeană a elaborat Sistemul European de Conturi în scopul asigurării funcţionării eficiente a Uniunii Economice şi Monetare.

Secţiunea 2. Impozite şi taxe asupra producţiei şi importurilor

Sunt contribuţii obligatorii fără contraprestaţie, în bani sau în natură, prelevate de către autorităţile publice sau de către instituţiile Uniunii Europene. Se datorează pentru producţia sau importul de bunuri sau servicii, pentru angajarea forţei de muncă, pentru deţinerea în proprietate sau folosirea unui teren, clădire sau a unui alt activ utilizat în procesul de producţie indiferent dacă se realizează sau nu profit.

Se pot împărţi în mai multe categorii:

a. impozite şi taxe asupra produselor: în cadrul cărora distingem:

- taxe de tip TVA: taxe asupra bunurilor şi serviciilor, colectate în etape şi suportate integral de către consumatorul final;

- impozite şi taxe asupra importurilor, cu excepţia TVA: sunt contribuţii obligatorii, colectate de autorităţile administraţiei publice sau de instituţiile UE, pentru bunurile importate sau pentru serviciile furnizate rezidenţilor de către nerezidenţi.

b. alte impozite şi taxe asupra producţiei – sunt toate impozitele şi taxele pe care o întreprindere le suportă ca urmare a angajării sale într-o activitate de producţie, independent de cantitatea sau de valoarea bunurilor produse sau vândute. Aceste impozite şi taxe pot fi datorate pentru terenurile deţinute, mijloacele fixe, pentru mâna de lucru angajată în procesul de producţie ori pentru alte activităţi sau tranzacţii; de exemplu: impozite pentru deţinerea în proprietate a unor terenuri, clădiri sau alte construcţii utilizate de întreprinderi în procesul de producţie; impozite pentru utilizarea mijloacelor fixe; impozite şi taxe datorate pentru masa totală a salariilor plătite sau pentru muncitorii angajaţi; impozite sau taxe pentru tranzacţiile internaţionale încheiate în cadrul procesului de producţie (călătorii în străinătate, trimiteri de fonduri în străinătate, tranzacţii similare cu nerezidenţi); taxe pentru autorizarea de a exercita activităţi comerciale sau profesionale; taxe şi impozite datorate pentru emisiile poluante rezultate din activitatea de producţie.

Secţiunea 3. Impozite şi taxe curente pe venit şi pe avere

Sunt contribuţii obligatorii, fără contraprestaţie, în bani sau în natură, prelevate periodic de către autorităţile administraţiei publice şi de alte entităţi, pentru veniturile sau averea subiecţilor impozabili, precum şi anumite impozite şi taxe periodice, care nu se aşează asupra venitului sau averii.

a. impozit pe venit– se datorează pentru venituri, profit sau câştiguri din capital; se stabilesc în raport de veniturile concrete sau prezumate ale persoanelor fizice, familiilor, societăţilor sau instituţiilor fără scop lucrativ: de exemplu:

1. impozitul pe veniturile persoanelor fizice sau pe veniturile unei familii

2. impozitul pe veniturile societăţilor

3. câştigurile din deţinerea de active financiare sau non-financiare

4. impozitele pentru câştigurile obţinute la loterii şi pariuri