Împușcarea - crimă sau sinucidere

CAP I. OBIECTUL ŞI SARCINILE MEDICINII

LEGALE, LOCUL, ŞI DIMENSIUNILE SALE ÎN

MEDICINA CONTEMPORANĂ

I.1 Prefaţă la studiul medicinei legale

"Dreptul apare ca prima virtute a instituţiilor sociale, tot aşa cum adevărul apare ca principala calitate a sistemelor noastre de gândire, adevăr ce de-vine curat şi în cea mai murdară faptă " (ARISTOTEL, RAWLS). In efortul de aflare a adevărului, medicina legală ne face mai înţelegători unul faţă de altul în ceea ce avem mai opac, această specialitate nefiind altceva decât revanşa culturii asupra naturii, mijlocul de a servi o cauză umanitară prin ştiinţă.

Medicina legală, disciplină cu sarcina de a pune cunoştinţele medicale in slujba ideii de dreptate socială, de justiţie, s-a născut dintr-o profundă necesitate socială şi a evoluat paralel eu nevoile şi exigenţele instituţiilor sociale dar, punerea noţiunilor medicale în slujba ideii de drept a răspuns întotdeauna şi unei profunde nevoi umane, acea tendinţă perenă a spiritului uman către adevăr, obiectivitate şi dreptate, omul fiind conştient că "o nedreptate pentru unul poate constitui o ameninţare pentru toţi" şi că prin intermediul valorilor de bine, adevăr. Dreptate, se poate creşte "raţiunea omului de a crede în semenul său", se poate media mai eficace ideea umanismului social.

Pentru individ, dreptatea este deci un sentiment specific uman. Iar pentru societate, dreptul şi dreptatea se încorporează in adevărate instituţii sociale cu sarcina de a le administra şi promova în societatea modernă, din ce în ce mai reglementată, dreptul şi ştiinţele ce concură la realizarea sa. Devin un important factor de echilibru şi progres social. Dreptul se impune ca o adevărată coloană vertebrală a spiritualităţii şi ordinii sociale iar suprimarea vieţii unui om, echivalează cu suprimarea unui univers.

De aceea, într-o atare împrejurare, căutarea adevărului ce priveşte viaţa unui om, reprezintă pentru societate şi semeni "toată lumea şi toată istoria".

In această evoluţie, medicina legală nu precupeţeşte nici un efort în a-şi aduce aportul. În mod direct, la realizarea justiţiei, prin soluţionarea la timp şi în condiţii de exactitudine ştiinţifică a infracţiunilor prevăzute de lege şi în mod indirect prin aportul la progresul relaţiilor sociale şi profilaxia faptelor antisociale, prin lupta sa perenă cu viciul, obtuzitatea şi ignoranţa.

In concepţia legiuitorilor şi instituţiilor sociale, dreptul şi ideea de dreptate se impun ca ceva sfânt, care se apropie de absolut cum spunea Hegel. Încât, medicina legală devine un mijloc eficace de servire a unei cauze umanitare prin ştiinţă, o cale de realizare a respectului absolut faţă de om prin respectul ştiinţific şi etic al adevărului principiul lui "fiat justitia pereat mundus" atestă că. Pentru realizarea ideii de dreptate, nici un efort nu este de prisos şi ştiinţa. În evoluţia sa. Trebuie să-şi aducă aportul la această realizare, fiind un alt merit al medianei, acela că din cele mai vechi timpuri şi-a pus cunoştinţele sale în slujba ideii de adevăr şi dreptate apărând şi promovând adevărul şi nevoile omului într-o relaţie judiciară, medicina legală a apărat implicit virtutea şi valorile sociale şi s-a inserat astfel, din plin, în contextul de cultură şi civilizaţie al unei epoci oarecare.

Medicina legală este deci o medicină a adevărului cu sarcina de a promova exigenţele ştiinţifice în aflarea şi afirmarea acestui adevăr constituie o realizare faptul că nu există justiţie în afara adevărului iar adevărul este totdeauna ştiinţific această realitate face din medicina legală specialitatea medicală cu un coeficient epistemologic maxim, deoarece, efortul său permanent este acela de a oferi justiţiei date cu valoare certă de adevăr idealul oricărei ştiinţe exacte este obiectivitatea pură, afirmată prin adevăruri carteziene, valabile numai pentru teze verificate, fapt ce face ca în medicina legală, cum spunea Kant, nimic să nu abroge datoria de adevăr de altfel, din această putere a ştiinţei medico-legale de a afirma şi promova adevărul, rezultă grandoarea acestei specialităţi de susţinere şi mediere a ideii de dreptate, ca primă virtute a instituţiilor sociale, aşa cum adevărul se impune ca principala calitate a sistemelor noastre de gândire.

CAP.II MEDICINA LEGALĂ A LEZIUNILOR PRIN ÎMPUŞCARE

"La un pom mare rotat,

Şade Cîrstea răsturnat

De şapte gloanţe-mpuşcat

Trei in piept şi patru-n spate;

Nu mă omori mai frate'"

(M. Sorescu)

Armele de foc realizează agresiuni de la distanţă şi prin aceasta ridică probleme medico-legale particulare.

Acţiunea armelor de foc depinde de mai mulţi factori, printre care:

- Viteza glontelui. Lla viteze supersonice şi la presiuni de 2-3 mii atmosfere, glontele declanşează forţe cinetice puternice, capabile a produce distrucţii tisulare marcante . La viteze subsonice (ex . la 50 m/sec ), glontele produce leziuni minime sau alteori nici nu perforează tegumentele;

- Materialul din care este construit glontele şi care permite fragmentarea sau deformarea sa, cu producerea unor leziuni atipice prin mărimea, compoziţia, stabilitatea şi îndeosebi viteza sa, aşa cum s-a menţionat, glontele este apt a realiza leziuni tipice sau atipice. Funcţie de material, glontele mai acţionează şi prin căldura sa. Producând leziuni de metacromazie, aşa cum ar fi bazofilia celulelor de la orificiul de intrare;

- Unghiul de impact al abordării tegumentelor de către glonte permite realizarea unor plăgi perforante (la unghiuri de impact de 90°) sau a unor simple plăgi excoriate, tangenţiale (la unghiuri de impact sub 10" );

- Densitatea ţesuturilor conferă o rezistenţă diferita la acţiunea glontelui astfel, împuşcarea în ţesuturi dense sau bogate în lichide (creier, cord în diastolă, ficat de stază, stomac plin cu alimente, la viteze ale glontelui peste 300 m/sec realizează leziuni explozive, presiunea glontelui prin intermediul acestor lichide, producând unde de şoc laterale şi un efect de cavitaţie (vid) care transmiţându-se la pereţii organelor produce adevărate eclatări (explozii).