Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic

Referat
8/10 (1 vot)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: docx
Pagini : 17 în total
Cuvinte : 8564
Mărime: 41.41KB (arhivat)
Cost: 5 puncte
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: George Sava
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA „DANUBIUS” DIN GALAŢI STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT FACULTATEA DE DREPT Specializarea: ŞTIINŢE PENALE ANUL II – ZI ANUL UNIVERSITAR 2012 – 2013

Cuprins

Capitolul I: Imunitățile, privilegiile și facilitățile diplomatice.2

1. Noțiuni generale.2

2. Clasificarea imunităților, privilegiilor și facilităților diplomatice.3

3. Fundamentarea teoretică a imunităților.4

4. Reciprocitatea și acordarea imunităților, privilegiilor și facilităților diplomaitce.6

Capitolul al II-lea: Imunitatea de jurisdicție a agenului diplomatic.7

1. Imunitatea de jurisdicție penală.8

2. Imunitatea de jurisdicție civilă.9

3. Imunitatea de jurisdicție administrativă.12

4. Imunitatea de executare.12

5. Modul în care este invocată imunitatea.13

Capitolul al III-lea: Renunțarea la imunitate.14

1. Ridicarea imunității de jurisdicție.14

2. Renunțarea la imunitate.14

Concluzii.15

Bibliografie.16

Extras din document

Capitolul I: Imunitățile, privilegiile și facilitățile diplomatice

1. Noțiuni generale

În literatura de specialitate, expresia "imunităţi şi privilegii" (utilizată şi de Convenţia de la Viena din anul 1961), desemnează întregul complex de garanţii de care se bucura o misiune diplomatică şi personalul acesteia din partea statului acreditar. Regimul juridic pe care dreptul diplomatic îl asigură unei misiuni diplomatice şi personalului acesteia este format nu numai din imunităţi şi privilegii, ci şi din drepturi, scutiri, libertăţi care pot fi examinate separat. O misiune diplomatică are sarcini de îndeplinit, dar, pentru înfăptuirea lor, membrii misiunii şi aceasta însăşi trebuie să se bucure de garanţii care să le faciliteze desfăşurarea activităţilor şi să împiedice orice abuz din partea autorităţilor statului acreditar. Aceste garanţii sunt asigurate prin imunităţi şi privilegii, în principal.

Examinate din punctul de vedere al obligaţiilor statului acreditar, imunităţile şi privilegiile privesc două mari categorii de acţiuni:

a) autorităţilor statului acreditar li se impune o limitare a competenţei lor, atunci când subiecte sunt misiunile diplomatice şi personalul acestora, instanţele nu se pot sesiza şi, deci, nici judeca anumite cauze, autorităţile de siguranţă şi de poliţie sunt lipsite de dreptul de exercitare a constrângerii în anumite limite, organele vamale nu pot face, în cazurile date, control vamal şi nici pretinde taxe etc.;

b) al doilea grup de acţiuni se referă la exceptarea de la unele obligaţii, care revin în mod normal cetăţenilor, a misiunilor diplomatice şi personalului acestora: scutiri fiscale, scutiri vamale, scutiri parafiscale etc.

Prima categorie priveşte dreptul procedural, cea de-a doua material. Mai puţin subliniată, există şi o a treia componentă a regimului de garanţii pe care le acordă statul acreditar unei misiuni diplomatice şi personalului acesteia.

Este cazul obligaţiilor cominatorii generale. Obligaţiilor cominatorii ale statului acreditar le corespunde dreptul de a pretinde ceva "pouvoir d'exiger", din partea statului acreditant. Ele sunt acţiuni menite să garanteze, în plus, anumite drepturi subiective ale misiunilor diplomatice şi personalului acestora. De exemplu, potrivit art. 25 din Convenţia de la Viena din anul 1961, statul acreditar este obligat să acorde toate înlesnirile pentru stabilirea funcţiilor unei misiuni diplomatice.

Există şi obligaţia de a se permite exercitarea unor drepturi subiective proprii, obligaţie "in amitendo", cum ar fi cea prevăzută în art.27 al susnumitei Convenţii, care impune statului acreditar obligaţia de a permite comunicarea liberă a misiunii diplomatice ca Guvernul acesteia ; art.20 din Concenţia de la Viena din 1961 acordă dreptul misiunii şi şefului său de a arbora drapelul statului acreditant pe clădire, pe reşedinţa şi pe mijloacele de transport etc., drepturi care pot fi exercitate de misiune, fără ca statul acreditar să se opună. Iată de ce afirmăm că noţiunea de "imunităţi şi privilegii" este incompletă pentru a desemna întregul complex de garanţii de care se bucură misiunile diplomatice şi personalul acestora.

Obligațiile statului acreditor de a asigura securitate personală diplomaților și de a-i excepta de la urmărirea penală, sunt esențiale și inerente caracterului reprezentativ al trimisului diplomatic și funcțiilor sale; ei trebuie să fie liberi de orice intervenție din partea unui alt stat decât cel propriu.

În sens restrâns, imunitatea diplomatică înseamnă însă, scutirea de care se bucură organele diplomatice, de sarcinile și obligațiile la care sunt ținuți alți subiecți de drept (cetățeni sau străini) care se află pe teritoriul acelui stat, exceptarea de la o obligație juridică generală, scoaterea de sub jurisdicția ăenală și civilă a statului acresitar.

Se pune întrebarea dacă aceste garanţii sunt asigurate de normele dreptului intern, de normele dreptului internaţional sau de curtuoazie? Codurile penale şi de procedură penală ale statelor restrânge sfera de competenţă a autorităţilor represive atunci când subiecte ale legii interne ar fi membrii personalului diplomatic. Aşa cum face art. 8 din Codul Penal român, care prevede: "Legea penală nu se aplică sancţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român" . De aceea, s-a susţinut că dreptul intern reglementează o parte a relaţiilor diplomatice. În sprijinul acestei idei s-a invocat faptul că scutirea vamală şi fiscală se face prin legea internă, care stabileşte excepţii de taxe vamale, de impozite etc.

Intervenţia legii interne în limitarea competenţelor autorităţilor nu face decât să confirme existenţa dreptului specific personalului diplomatic, statornicit de dreptul diplomatic, cutumiar sau convenţional. Uneori, regimul vamal nu este decât o ofertă de reciprocitate, care devine normă de drept diplomatic dacă este acceptată. Deci, garanţiile acordate misiunii diplomatice au avut la bază curtuoazia, în special, privilegiile: astăzi, acestea sunt obligatorii, întrucât au devenit norme de drept internaţional. Rezultă că imunităţile, privilegiile, drepturile şi facilităţile sunt reglementate de normele dreptului diplomatic şi au forţă juridică obligatorie, nerespectarea lor atrage răspunderea internaţională a statului care nu le-a respectat.

2. Clasificarea imunităților

Din punct de vedere a obiectului lor, distingem între imunitățile și privilegiile reale și cele personale. Primele sunt imunități destinate a proteja lucrurile care se găsesc într-un raport determinat cu misiunea diplomatică sau cu membrii ei (inviolabilitatea localului misiunii, a reședinței șefului de misiune și a personalului oficial, a arhivei, a corespondenței, autovehiculelor, bunurilor mobiliare etc.); din a doua categorie sunt acelea care se referă la persoana agentului diplomatic (imunitatea de jurisdicție, inviolabilitatea personală etc.).

După sfera de aplicare a fiecăruia dintre ele, imunitățile pot fi: funcționale (cele care privesc actele încheiate în exercițiul funcțiunii, activitatea oficială a agentului diplomatic) și extrafunxționale (cele care se extind la acte care exced sfera funcției, adică cele care se referă la viața particulară a agentului diplomatic).

Din punct de vedere al beneficiarului avem imunități care sunt acordate reprezentanței diplomatice (ca organ instituțional) și cele care sunt acordate agenților diplomatici, această ultimă clasificare este mai cumprinzătoare.

Preview document

Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 1
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 2
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 3
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 4
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 5
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 6
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 7
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 8
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 9
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 10
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 11
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 12
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 13
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 14
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 15
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 16
Imunitatea de Jurisdicție a Agentului Diplomatic - Pagina 17

Conținut arhivă zip

  • Imunitatea de Jurisdictie a Agentului Diplomatic.docx

Alții au mai descărcat și

Rolul Instituțiilor și Organismelor Europene în Protecția Drepturilor Omului

INTRODUCERE Problematica drepturilor omului reprezintă una dintre temele dominante ale vieţii social-politice actuale fiind supusă tot mai...

Imunitățile și Privilegiile Oficiilor Consulare

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE DESPRE ACTIVITATEA CONSULARĂ Secţiunea1.1.Noţiuni generale despre activitatea consulară. 1.1.1.Noţiunea de drept...

Apelul în Procesul Penal

CAPITOLUL I: Consideraţii introductive privind căile de atac in general şi apelul in special Secţiunea I. Aprecieri privind căile de atac in...

Imunitatile si Privilegiile Diplomatice - Natura Lor Juridica

INTRODUCERE Aproape printr-o lege a firii în fiecare etapă, secol, pare a se ivi la nivelul fiecărei entităţi sociale personalităţi cu voinţa şi...

Drept European al Mediului

CONFERINTA INTERNATIONALA PRIVIND MEDIUL SI DEZVOLTAREA – RIO DE JANEIRO, 3 – 14 IUNIE 1992 Cea din urma mare manifestare a omenirii in privinta...

Norma Juridică

I. Caracteristicile normei juridice I.1 Conceptul de normă juridică Norma juridică ca element constitutiv al dreptului este o regulă de conduită,...

Tratatul de la Amsterdam

1.ASPECTE GENERALE La 2 octombrie 1997 cei cincisprezece ministri ai afacerilor externe din tarile membre ale U.E. au semnat la Amsterdam tratatul...

Imunitatea de jurisdicție în dreptul diplomatic

DREPTUL DIPLOMATIC Dreptul diplomatic este definit ca ramura a dreptului international public care are ca obiect normele si practica ce...

Te-ar putea interesa și

Diplomația

Introducere Orice societate, orice organism social, pentru a evolua, trebuie să se supună unor reguli, fie şi numai din dorinţa de a evita...

Regimul de Drept al Oficiilor Consulare

Regimul de drept al oficiilor consulare § 1. Statutul juridic al postului consular Activitatea consulară este una din cele mai străvechi ramuri...

Imunitati, Privilegii si Facilitati Diplomatice

CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.1. Noţiuni generale despre diplomaţie Dominant, în contextul vieţii internaţionale este apariţie unui mare număr de...

Imunități și Privilegii Diplomatice

Imunitãţi şi privilegii diplomatice 1.Înţelesul noţiunii “imunitãţi şi privilegii”. În literatura de specialitate expresia “imunitãţi şi...

Privilegii și Imunități

Activitatea consulară ca şi componentă importantă a activităţii statelor se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei de la Viena...

Imunități și Privilegii Diplomatice și Consulare

Diplomatia simbolizeaza existenta si respectarea unui sistem international de state suverane, bazat pe reguli comune, conventii, imunitati si...

Imunitatea de Jurisdicție în Dreptul Diplomatic și Consular

1. Noţiuni Introductive. Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea normelor juridice care guvernează statutul organelor diplomatice sau totalitatea...

Imunitatea de jurisdicție în dreptul diplomatic

DREPTUL DIPLOMATIC Dreptul diplomatic este definit ca ramura a dreptului international public care are ca obiect normele si practica ce...

Ai nevoie de altceva?