Imunitatea parlamentară

INTRODUCERE

În structurarea acestei teme, „Imunitatea parlamentară”, am manifestat o preocupare constantă pentru înțelegerea mai amplă a conceptului acesta, deoarece, pentru mine, reprezintă un subiect atât incitant cât și captivant, având în vedere ceea ce se întâmplă în situația actuală în țara noastră. Astfel, această lucrare are ca scop aprofundarea a ceea ce înseamnă această „putere” de care „cei aleși” fac abuz la orice pas, iar studenții, ca și viitori juriști, ar trebui să cunoaștem foarte bine în ceea ce constă art. 72 din Constituția României.

Structura lucrării reliefează o parte teoretică ce dezvăluie în prim plan ceea ce reprezintă un parlament, cum se formează și un scurt istoric al evoluției conceptului de parlament, a sistemului parlamentar, particularizându-se apoi stric pe ceea ce înseamnă parlament românesc.

Resursele bibliografice reflectă preocuparea pentru o documentare cât mai amplă. Au fost consultate lucrări de specialitate- de teorie,, studii și articole, dicționare. Diversitatea surselor de documentare dezvăluie necesitatea de a închega un suport științific minimal.

Termenii - cheie ai lucrării: parlament, imunitate, parlament european, deputat, senator, Înalta Curte de Casație și Justiție, bicameralitate, tricameralitate...

Toate aceste subteme vor fi abordate în lucrarea, dar pentru început vom defini parlamentul ca prim pas în construirea lucrării.

Așadar, conform art. 61, alin. 1 „ Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării” , deci parlamentul reprezintă corpul legislativ într-un stat democratic, care poate fi compus, de regulă, din una sau două camere, respectiv sisteme (sistem unicameral sau sistem bicameral), dar și cu trei camere (sistem tricameral), rolul parlamentului fiind cel de a adopta sau respinge legile pe care le înmânează președintelui statului pentru a le promulga sau a le trimite înapoi în Parlament pentru modificări. Pentru a asigura parlamentului condițiile necesare exercitării mandatului său, el trebuie să se bucure de o protecție socială. In sens restrictiv, pot fi incluse in sistemul măsurilor de protecție a mandatului parlamentar imunitățile.

Imunitatea parlamentară nu poate fi nici extinsă, nici restrânsă printr-un act subordonat Constituției, ea nu poate fi suspendată si poate fi luată doar de Camera si numai in considerarea temeiului de fapt si de drept ce justifica luarea acestei masuri.

I. Sistemul parlamentar

Sistemul parlamentar poate fi comparat cu un sistem prezidențial, cum ar fi sistemul american de congrese, care funcționează sub o separare mai strictă a puterilor, prin care executivul nu face parte din organul parlamentar sau legislativ și nici nu este numit de acesta. Într-un astfel de sistem, congresele nu selectează sau eliberează șefii de guverne, iar guvernele nu pot cere o dizolvare timpurie, cum ar fi cazul parlamentelor. Unele state, cum ar fi Franța, au un sistem semi-prezidențial care se încadrează între sistemele parlamentare și cele ale Congresului, combinând un șef puternic de stat (președinte) cu un șef de guvern, prim-ministru, care este responsabil față de parlament.

Multe parlamente fac parte dintr-un sistem parlamentar de guvernare, în care executivul este răspunzător constituțional din partea parlamentului. Unii limitează utilizarea cuvântului parlament la sistemele parlamentare, în timp ce alții folosesc cuvântul pentru orice organism legislativ ales. Parlamentele sunt, de obicei, bicamerale sau unicamerale, deși au existat și modele mai complexe.

În unele sisteme parlamentare, premierul este membru al parlamentului (de exemplu, în Regatul Unit), în timp ce în altele nu este (de exemplu, în Țările de Jos). Aceștia sunt, de obicei, liderul partidului majoritar din camera inferioară a parlamentului, dar dețin doar funcția atâta timp cât se menține "încrederea casei". Dacă membrii casei inferioare își pierd credința în conducător, indiferent de motiv, aceștia pot da un vot de neîncredere și pot forța prim-ministrul să demisioneze.

Acest lucru poate fi deosebit de periculos pentru un guvern atunci când repartizarea locurilor între diferitele partide este relativ uniformă, caz în care se creează adesea o nouă alegere la scurt timp după aceea. Cu toate acestea, în caz de nemulțumire generală cu șeful guvernului, înlocuirea lor poate fi făcută fără probleme, fără toate complicațiile pe care le reprezintă în cazul unui sistem prezidențial.