Încheierea contractului individual de muncă

CAPITOLUL 1- Importanta contractului individual de munca

Conditiile realitatii contemporane reclama acordarea, de catre legiuitor, a unei importante crescute reglementarii contractului individual de munca.

Este adevarat ca, in perioada recenta, a crescut foarte mult rolul de izvor de drept al contractelor colective de munca. Raporturile juridice efective, intre salariat si angajator, se nasc, insa, prin incheierea contractului individual de munca, acesta este contractul care stabileste partile, drepturile si obligatiile acestora.

In tarile occidentale exista opinia cresterii importantei contractului colectiv de munca, inn detrimentul contractului individual de munca. In atara noastra, insa, legiuitorul a acordat o atentie speciala acestui contract numit, reglementandu-l, in mod exhaustiv, atat in Codul Muncii- Titlul II, cat si in Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe Anii 2007-2010- Capitolul 6.

S-a recunoscut, astfel, importanta acestui contract, si de catre patronate si sindicate care, in urma dialogului social, au negociat conditiile minime pe care trebuie sa le respecte orice contract individual de munca. Conditiile de reprezentativitate pe care patronatele si sindicatele semnatare au trebuit sa le indeplineasca, conform legii, pentra a putea participa la negocierea si semnarea contractului colectiv de munca unic la nivel national, si reglementarea speciala, in acest act, a contractului individual de munca, demonstreaza clar ca interesul pentru normarea domeniului contractului individual de munca apartine publicului larg.

La nivel comunitar, interesul pentru contractul individual de munca este reafirmat. Astfel, unul dintre principiile fundamentale ale dreptului muncii comunitar este informarea lucratorilor asupra conditiilor aplicabile contractului sau raportului de munca. Directiva Consiliului nr.91/533/CEE din 14 octombrie 1991 instituie obligatia angajatorului de a il informa pe lucrator asupra conditiilor aplicabile contractului sau relatiei de munca astfel incat fiecare lucrator salariat sa dispuna de un document care sa contina informatii asupra elementelor esentiale ale contractului sau relatiei de munca.

CAPITOLUL 2- Definitia contractului individual de munca

Art.10 Codul Muncii ofera definitia: “Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.”

Incheierea contractului individual de munca are loc in momentul in care cele doua parti (angajator si salariat), exprimandu-se clar si fara echivoc, au ajuns la un acord de vointa referitor la clauzele esentiale ce vor stabili cadrul colaborarii.

Din definitia data de legiuitor se disting clar partile contractului, precum si elementele sale definitorii ( munca prestata, salariul platit si raportul de autoritate dintre parti).

Munca mai poate fi prestata si prin intermediul altor contracte (contract de prestari servicii, contract de antrepriza), dar in aceste contracte nu existao relatie de subordonare juridica intre parti. Trebuie sa nu confundam subordonarea juridica cu subordnarea economica.