Indemnizații

INTRODUCERE

Sistemul public de asigurări sociale oferă tuturor participanților dreptul de a beneficia atît de o protecție pe termen lung ( pensie de asigurări sociale) căt și de o protecție pe termen scurt, în cazul incapacității temporare de muncă a persoanei.

Incapaciatea de muncă este definită ca fiind pierderea partiala sau totala de catre o persoana a capacitatii biologice de a desfasura activitatea in cadrul raportului de munca, aceasta poate fi temporara sau permanenta, definitiva, iar durata si natura ei constituie unele din creiteriile folosite pentru definirea accidentului de munca. In cazuri de incapacitate de munca personalul muncitor primeste drepturile prevazute de lege in cadrul asigurarilor sociale; concedii, indemnizatii, asistenta medicala si medicamente, pensii.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se acordă în cazurile cînd asiguratul angajat în baza contractului individual de muncă sau în baza unui contract de prestări servicii, pierde temporar capacitatea de a exercita funcţiile şi obligaţiunile de serviciu.

Acesta reprezentînd un risc social și persoana asigurată, în momentul pierderii capacității de muncă din anumite cauze , beneficiază de plata anumitor indemnizații pentru a se intreține în perioada neputinței de a ocupa un loc de muncă. Însă, ca o persoană să poate beneficia de acest tip de indemnizații, trebuie să fie angajat în cîmpul muncii în baza de contract individual de muncă.

Respectiv, nu oricine poate sa pretindă la aceste indemizații dar trebuie întrunite anumite condiții pentru stabilirea indemnizației cît și a sumei ,cuantumul indemnizației care persoana ,în dependență de circumstanțele de fapt ,urmează să le primească în riscul social numic în cazul dat Incapacitate temporară de muncă.

În cadrul acestei lucrări urmează să analizăm temeiurile de apariție a acestui tip de risc social deorece în diferite perioade ale vieții poate surveni în urma mai multor evenimente de natură diferită,să stabilm tipul indemnizației oferit fiecărei situații în parte, modalitatea și procentajul stabilirii sumei de care persoana urmează să benefieze.

Obiectivele sunt de a ințelege cînd persoana poate să apeleze și să beneficieze de aceste indemnizații, care au fost modificările ce au survenit în urma reformei și modificarea legii din 2014,și să determinăm subiecții ce pot pretinde și în ce perioadă de timp la acestea.

Este important să înțelegem incapacitatea temporară de muncă ca fiind un risc social care survine independent de voința omului ,fără ca acesta să-l prevadă sau evita cînd nu este capabil să se intrețină și să poate să-și asigure condiții normale de viață, în scocul căreia intervine statul și asigurăile sociale pentru reglementarea cît mai eficientă și pentru ajutorul persoane , de a beneficia de protecție și un venit, resurse financiare pentru intreținerea sa și a membrilor familiei și în perioada de timp neputincios de a ocupa un loc de muncă, sub forma de indemnizații oferite.

Stabilirea indemnizaţiilor

Asiguraţii sistemului public de asigurări sociale au dreptul la următoarele tipuri de indemnizaţii în baza legii:

a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă;

b) indemnizaţie de maternitate;

c) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;

d) indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină);

e) indemnizaţie pentru recuperarea capacitaţii de muncă (protezare)

În cazul în care unitatea de la locul de muncă de bază al asiguratului şi-a sistat activitatea sau a falimentat, iar asiguratul continuă activitatea de muncă prin cumul la o altă unitate stabilirea şi plata indemnizaţiei se efectuează de către unitatea la care asiguratul desfăşoară activitate de muncă prin cumul, după confirmarea de către asigurat că unitatea de la locul de muncă de bază si-a sistat activitatea sau a falimentat.

Modificări la Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă

În Monitorul Oficial nr. 86/206 din 05.04.2014 a fost publicata Legea nr. 50 din 28.03.2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

Aceste modificări sunt legate în principal de indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

Prima modificare stabileşte că în cazul încetării contractului individual de muncă pe durată determinată, precum şi în cazul lichidării unităţii în perioada aflării în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului se menţine şi după încetarea contractului, cu condiţia că asiguratul nu se angajează la o altă unitate.

Următoare completare constă în faptul că dacă venitul asigurat lipseşte la toate unităţile în unele şi aceleaşi luni calendaristice din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul ori dacă venitul lunar asigurat realizat în perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul este mai mic decît salariul tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, decît cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real din motiv de concediu medical, concediu de maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, şomaj cu drept de ajutor de şomaj, atunci aceste luni se includ în baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani cu venit lunar asigurat în cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, în cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real în vigoare la data producerii riscului asigurat, la locul de muncă de bază al asiguratului ori, la cererea asiguratului, se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul, cu condiţia că aceasta va duce la majorarea cuantumului indemnizaţiei.

Altă prevedere stabileşte că în cazul cînd persoana se află în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi nu a avut un venit asigurat, cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei pentru creşterea copilului următor se stabileşte reieşind din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent.

Totodată a stabilit că în cazul aflării în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi reluării activităţii în condiţiile timpului de muncă parţial îndemnizaţia nu se suspendă.

Toate aceste modificări întră în vigoare la 1 aprilie 2014.