Individualizarea Pedepselor

Individualizarea Pedepselor

1. Introducere

Pentru ca pedeapsa să poată îndeplini funcţiile de constrângere şi reeducare a condamnatului şi să realizeze scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, trebuie să corespundă gravităţii infracţiunii şi nevoilor de îndreptare a infractorului.

Atunci când legiuitorul stabileşte pedeapsa pentru o anumită infracţiune, este necesar să se ţina cont, de pericolul social abstract al acelei infracţiuni, iar instanţa, atunci când aplică pedeapsa trebuie să aibă în vedere pericolul social cocret al faptei săvârşite şi periculozitatea făptuitorului.

Dacă nu se realizează o concordanţă între pedeapsa prevăzută de lege pentru o infracţiune şi pericolul social abstract al infracţiunii respective, acea pedeapsă nu poate duce la realizarea prevenţiei generale.

Deoarece o serie de particularităţi ale persoanei infractorului, care ar putea avea o influenţă în stabilirea cuantumului sau duratei necesare a pedepsei aplicate, nu pot fi cunoscute decât în cursul executării pedepsei, când persoana este supusă regimului de deţinere şi reacţionează în raport cu acesta, este necesar ca în continuarea şi executarea pedepsei să fie adaptată acestor particularităţi ale persoanei infractorului, prin înăsprirea regimului de executare, atunci când condamnatul se dovedeşte refractar faţă de influenţa educativă a pedepsei sau, dimpotrivă, prin îmblânzirea acestuia în cazul când condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare şi reeducare, astfel că deţinerea lui în continuare sau deţinerea în aceleaşi condiţii să devină inutilă, iar uneori chiar dăunătoare.

2. Noţiunea de individualizare a pedepsei

Pentru ca o pedeapsă concretă să-şi atingă scopul preventiv, ea trebuie astfel aleasă şi dozată încât, prin fiecare din funcţiile ei, să se realizeze un efect preventiv maxim.

Individualizarea pedepselor reprezintă operaţiunea juridică prin care instanţa apreciază cuantumul unei pedepse aplicate într-un caz concret, în funcţie de circumstanţele în care a fost comisă infracţiunea şi de caracteristicile personale ale infractorului.

Operaţia de adaptare a pedepsei în raport cu fiecare infracţiune şi cu fiecare infractor, în vederea realizării scopului de prevenţie generală şi specială, poartă denumirea de individualizare a pedepsei.

Individualizarea pedepselor în doctrina penală a fost definită ca fiind acea operaţie de adaptare sau dozare a pedepsei în raport cu gravitatea abstractă sau concretă a infracţiunii şi cu persoana infractorului, în aşa fel încât pedeapsa să-şi poată îndeplini cu maximă eficienţă funcţiile ca să îşi realizeze scopul.

Individualizarea pedepsei este una dintre instituţiile de bază ale dreptului nostru penal.

Principiul individualizării pedepsei, constituie un principiu fundamental al politicii penale a statului nostru la realizarea căruia, în mod direct sau indirect, îşi aduc contribuţia toate normele şi instituţiile care reglementează răspunderea penală.

Instituţia individualizării pedepsei îşi are fundamentul juridic în dispoziţiile Capitolului V din Titlul III, al Părţii generale a Codului penal, art.72-89. La aceste dispoziţii se mai adaugă, în cazul stărilor de agravare cum ar fi recidiva, sau de atenuare, cum ar fi tentativa, care sunt prevăzute în reglementarea instituţiilor respective.

Dispoziţiile privind individualizarea pedepselor sunt, în egală măsură, aplicabile şi celorlalte sancţiuni de drept penal, respectiv măsurilor educative şi măsurilor de siguranţă.

2.1. Formele individualizării pedepselor

Potrivit legislaşiei penale în vigoare, individualizarea pedepselor este de trei feluri:

a) Individualizarea legală:

• Reprezintă cadrul general al pedepselor;

• Stabileşte pedepse pentru fiecare infracţiune în abstract;

• Reprezintă cadrul general al individualizării judiciare şi administrative.

b) Individualizarea judiciară:

• Face o aplicare concretă a pedepselor;

• La stabilirea pedepsei se ţine cont de faptă şi de făptuitor;

• La stabilirea pedepsei se au în vedere circumstanţele atenuante şi cele agravante.

c) Individualizarea administrativă:

• Se face în faza de executae a pedepselor;

• Are în vedere regimul de executare.