Infracțiunea Complexă

Sectiunea I: Conceptul de infractiune complexa în doctrina

Desi la prima vedere s-ar parea ca fata de reglementarea expresa înscrisa în art.41 alin.3 din Codul penal punerea în discutie a definirii infractiunii complexe este de prisos, se observa ca problema definirii acestei infractiuni nu a fost pe deplin clarificata nici din punct de vedere legislativ, nici din punct de vedere doctrinar.

Au existat o serie de opinii divergente în definirea infractiunii complexe. Anticipând actuala reglementare, infractiunea complexa a fost definita ca rezultând juridiceste din unirea a doua sau chiar a mai multor infractiuni. Într-o alta acceptiune s-a considerat ca o infractiune este complexa atunci când continutul sau obiectiv cuprinde, esential sau accidental, o alta infractiune, fie în mod natural, fie prin vointa legiuitorului.

Astfel, în conceptia legiuitorului "infractiunea este complexa când în continutul sau intra, ca element sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala."

Am afirmat ca textul cuprinde termeni prea generali. Ne referim la cuvântul "intra", folosit pentru stabilirea modului de formare a infractiunii complexe. Pentru nuantarea ideii exprimate prin termenul "intra" s-au folosit alti trei termeni: contopire, absorbtie, reunire, de multe ori utilizati intr-un mod confuz.

Au existat autori care au folosit în explicatiile date toti trei termenii mentionati, dupa cum au existat si grupe de opinii mai restrictive, care folosesc doi termeni, fie contopire si absorbtie, fie reunire si absorbtie, sau chiar un singur termen, absorbtie, folosit în mod exclusiv, precizându-se ca infractiunea complexa mai poarta numele de absorbanta, iar infractiunea inclusa de absorbita. În practica instantelor noastre, spre deosebire de doctrina, s-a manifestat totusi o anumita constanta, folosindu-se de cele mai multe ori termenul de "absorbtie", însa în alte situatii s-a mai utilizat si termenul consacrat în textul legal, "intra", precum si o serie de alti termeni mai mult sau mai putin neutri, cum ar fi "se integreaza", "implica", "se include".

Pentru a stabili care dintre acesti termeni este mai judicios folosit în contextul definirii infractiunii complexe trebuie pornit de la formele acestui tip de infractiune. Astfel, pe lânga clasificarea traditionala, fara a analiza în detaliu aceasta problema care face obiectul unui alt capitol, consideram ca infractiunea complexa se prezinta sub doua forme: infractiuni complexe tipice si infractiuni complexe atipice. Primele se împart la rândul lor în infractiuni complexe tipice simple si infractiuni complexe tipice calificate.

În acest sens, pentru definirea infractiunii complexe tipice simple credem ca este corecta folosirea termenului de "reunire", adica adunarea, strângerea laolalta a doua sau mai multor infractiuni distincte, infractiunea rezultanta fiind deosebita de componentele ei, cum este cazul tâlhariei care, prin vointa legiuitorului, este rezultatul reunirii furtului cu violenta sau amenintarea.

În ceea ce priveste infractiunea complexa tipica calificata, ar trebui sa se foloseasca termenul de "absorbtie", deoarece exista o infractiune preexistenta incriminata distinct de catre legiuitor si care, prin absorbtia alteia, ca circumstanta agravanta, genereaza o infractiune complexa. Este cazul, de exemplu, a infractiunii de furt prevazuta de art.208 Cod penal, care absorbind infractiunea de distrugere prevazuta de art.217 Cod penal, genereaza infractiunea complexa de furt calificat prevazuta de art.209 lit.i Cod penal.