Infracțiunea de Dare de Mită

Conceptul de infracţiune este examinat ca instituţie fundamentală a dreptului penal care alături de alte doua instituţii tot fundamentale - răspunderea penală şi sancţiunile de drept penal – formează structura dreptului penal “pilonii” dreptului penal. Instituţia infracţiunii, în această accepţiune a fost considerată în doctrina penală pe bună dreptate ca “piatra de temelie” a oricărui sistem de drept penal.

Potrivit art. 7 Codul Penal “infracţiunea este fapta care reprezintă pericol social, săvârsită cu vinovaţie şi prevăzuăa de legea penală”.

Prin definirea noţiunii generale de infracţiune, legiuitorul nostru pune în evidenţă aspectele: material, uman, social, moral-politic şi juridic ale acesteia, conferă cu alte cuvinte complectului general de infracţiune un caracter realist, ştiinţific.

Darea de miă este o infracţiunea de corupşie în legatură cu serviciul. Darea de mită este o infracţiune corelativă aceleia de luare de mită. Spre deosebire de aceasta, darea de mită este o faptă de legătură cu serviciul, adică totodeauna făptuitorul este exterior complexului de atribuţii din exercitarea căruia urmăreşte să obţină un avantaj, moral sau material, legal sau injust.

A. Conţinutul legal

Potrivit art.255 Cod Penal darea de mită reprezintă:

1. Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

2. Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.

3. Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autoriţătii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru aceea infracţiune.

4. Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplică în mod corespunzator, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

5. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 si 3.

B. Condiţii preexistente

1. Obiectul infracţiunii:

Obiectul juridic special

Este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probabilitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie.

Obiect material

Acestǎ infracţiune nu are obiect material. Totuşi, în doctrimǎ se admite cǎ existǎ obiect material în situaţia ofertei de mitǎ respinsǎ de cǎtre funcţionar, bunurile oferite devenind obiecte materaiale ale infracţiunii.

2. Subiecţii infracţiunii:

Poate fi orice persoană fără să fie vorba de un subiect determinat.

Subiectul activ

Acesta este necalificat, fiind orice persoanǎ. Infracţiunea poate fi comisǎ şi de un funcţionar în scopurile arǎtate în art. 254, în acest caz primul funcţionar comportându-se ca un simplu particular în raport cu cel de-al doilea. Având în vedere cǎ luarea şi darea de mitǎ sunt infracţiuni corelative, întotdeauna mituitorul va fi subiect activ la darea de mitǎ, iar cel care a luat mitǎ va fi subiect activ la luare de mitǎ. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte prin intermediar, acesta va avea calitatea de complice la darea de mitǎ. În cazul în care chiar intermediarul l-a determinat pe mituitor sǎ comitǎ fapta, el va dobândi calitatea de instigator la darea de mitǎ care o absoarbe pe cea de complice.