Infracțiunea de omor deosebit de grav

Capitolul I. Conținutul legal și caracterizarea infracțiunii de omor deosebit de grav

Omorul deosebit de grav este cuprins în grupul de infracțiuni contra persoanei, iar în cadrul acestui grup în subdiviziunea infracțiunilor contra vieții, integrității corporale și sănătății. În Codul penal în vigoare, omorul deosebit de grav este incriminat în art.176 C. pen, care, în alin.1, prevede că: „ omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: a) prin cruzimi; b) asupra a două sau mai multor persoane; c) de către o persoană care a mai săvârșit un omor; d) pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării sau piraterii; e) asupra unei femei gravide; f) asupra unui magistrat, polițist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora; g) de către un judecător sau procuror, polițist, jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, de pedepsește cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”; în alin. 2 al aceluiași articol se statuează că „ tentativa se pedepsește”.

În noul Cod penal s-a renunțat la împărțirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, păstrându-se, pe lângă omorul în forma tipică, numai o singură categorie, respectiv omorul calificat. Referitor la infracțiunea de omor calificat, art. 189 alin. 1 din noul Cod penal prevede că „Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: a) cu premeditare; b) din interes material; c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspunderea penală sau de la executarea unei pedepse; d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni; e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau tentativă la infracțiunea de omor; f) asupra a două sau mai multor persoane; g) asupra unei femei gravide; h) prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.

Capitolul II. Condițiile preexistente ale infracțiunii

Secțiunea II. 1. 1. Obiectul juridic

Obiectul juridic generic sau de grup este alcătuit dintr-un fascicul de relații sociale formate în jurul și datorită uneia dintre valorile sociale fundamentale și comune unui grup de incriminări cum sunt: siguranța statului, persoana umană, proprietatea, autoritatea de stat etc .

Obiectul juridic special privește atât valoarea socială particulară ocrotită de o anumită normă de incriminare, cât și relațiile sociale generate de aceasta .

Secțiunea II. 1. 2. Obiectul material

Prin obiect material se înțelege bunul, lucrul sau corpul persoanei asupra căreia este îndreptată activitatea materială descrisă în normă și care este pus efectiv în pericol sau vătămat . Obiectul material al infracțiunii de omor deosebit de grav este corpul unei persoane în viață, indiferent de vârstă, sex, starea sănătății sau a normalității bio-antropologice, întrucât asupra acestuia poartă acțiunea de ucidere și se produce urmarea imediată, adică moartea persoanei respective .

Secțiunea II. 1. 3. Subiecții infracțiunii

Subiectul activ al infracțiunii de omor deosebit de grav este orice persoană fizică care poate fi trasă la răspundere penală și care realizează acțiunea ucigătoare în împrejurările prevăzute de art. 176 C. pen., cu excepția împrejurărilor enunțate în art. 176 lit. c și g C. pen., caz în care se cere ca subiectul activ al infracțiunii să posede o anumită calitate, și anume cea de persoană care a mai săvârșit un omor sau cea de judecător, procuror, polițist, jandarm ori militar, fiind un subiect activ calificat, circumstanțiat.

Coautoratul este definit ca fiind acea formă a participației penale în care o faptă prevăzută de legea penală este săvârșită în mod nemijlocit de către două sau mai multe persoane. Coautoratul la omorul deosebit de grav presupune de asemenea ca între participanți să existe o înțelegere în vederea săvârșirii împreună a acestei fapte.

Instigarea poate fi definită ca fiind acea formă a participației penale în care o persoană numită instigator determină cu intenție pe o altă persoană, numită instigat, să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală . Se poate vorbi de instigare la omor deosebit de grav atunci când o persoană determină în mod intenționat pe o altă persoană să comită fapta de omor deosebit de grav.