Infracțiunea - Instituție fundamentală a dreptului penal

Pentru ca valorile sociale să fie ocrotite, și implicit societatea să funcționeze în manieră încît să existe echilibru, legiuitorul a considerat necesar să reprime fapta de natură să tulbure ordinea socială. Astfel, s-a instituit un set de norme juridice ce vor reglementa relațiile de apărare socială, prin care vor fi reglementate faptele ce constituie infracțiuni, precum și condițiile și consecințele angajării răspunderii penale, în cazul comiterii acestor fapte. Instituțiile specifice, fără de care nu ar putea acționa dreptul penal sunt: infracțiunea, răspunderea, pedeapsa. Totuși cea mai importantă instituție este a fi considerată infracțiunea, căci, fără aceasta nu pot fi antrenate toate celelalte două instituții, ele fiind cu totul ineficiente astfel.

1.Definiția legală a infracțiunii este stipulată în Art. 14 a Codului Penal al RM,intrat în vigoare 12.06.2003. (1) Infracțiunea este o faptă (acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsă penală.

(2) Nu constituie infracțiune, acțiunea sau inacțiunea care, deși, formal, conține semnele unei fapte prevăzute de prezentul cod, dar, fiind lipsită de importanță, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni.

- 2.1. Fapta prejudiciabilă Din definiția legală a noțiunii de infracțiune (alin. (1) al art. 14 din CP al RM) reiese că, în primul rând, infracțiunea reprezintă o faptă, un act de conduită exterioară a omului, prezentând un anumit grad prejudiciabil. Prin faptă se vatămă sau se pun în pericol valorile sociale ocrotite de lege, de aceea prin ea se înțelege activitatea înfăptuită împreună cu urmările dăunătoare pe care le-a cauzat. Fapta se poate manifesta sub formă de:

Prin faptă prejudiciabilă se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care se lezează una dintre valorile arătate în alin. (1) al art. 2 din CP al RM și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Gradul prejudiciabil al unei infracțiuni decurge din importanța valorii sociale lezate sau puse în pericol, din întregul conținut obiectiv și subiectiv al faptei. În acest context, art. 15 din CP al RM stabilește că: “Gradul prejudiciabil al infracțiunii se determină conform semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă”. În doctrina penală gradul prejudiciabil ca trăsătură a infracțiunii este cunoscut sub două forme:

- 2.2. Fapta prevăzută de legea penală. Cerința ca fapta să fie prevăzută de legea penală constituie cea de-a doua trăsătură esențială a infracțiunii în general. O faptă se consideră ca fiind prevăzută de legea penală atunci când o dispoziție din această lege arată în ce condiții acea faptă (acțiune sau inacțiune) este socotită ca fiind susceptibilă de a fi considerată infracțiune. Această cerință a infracțiunii, de a fi prevăzută de legea penală, corespunde principiului “nullum crimen sine lege”, principiu consacrat în alin. (2) al art. 1 din CP al RM, care face precizarea că numai codul penal determină faptele ce constituie infracțiuni, precum și în alin. (1) al art. 14 din CP al RM. În însuși conținutul Codului penal și anume în alin. (1) al art. 1, se prevede că: “Prezentul cod este unica lege penală a Republicii Moldova”3