Infracțiuni a căror Săvârșire poate Presupune și Trecerea peste Frontieră - Infracțiuni la Regimul Armelor și Munițiilor

1. Consideraţii referitoare la semnificaţia social – economică a incriminării infracţiunilor ce privesc regimul vamal al României

Dezvoltarea economică şi socială a comunităţilor umane a impus, încă din vremuri străvechi, necesitatea circulaţiei bunurilor. Odată cu evoluţia diferitelor forme statale a apărut şi s-a dezvoltat activitatea vamală, au fost înfiinţate vămi şi au fost instituite norme pe baza cărora acestea şi-au desfăşurat activitatea.

Apariţia, în plan istoric a statelor moderne a impus reglementarea amănunţită atât a activităţii vamale, în sine, cât, şi, a rolului şi locului său în cadrul finanţelor publice şi a politicii economice.

O analiză, chiar succintă fiind, relevă că statul modern este interesat de activitatea vamală, în esenţă, din două considerente. Pe de o parte, obţine venituri prin instituirea de taxe, iar pe de altă parte, printr-o politică vamală adecvată îşi ocroteşte interesele economice şi promovează interesele politice. În aceste condiţii, recunoscută fiind importanţa domeniului, fiecare stat în parte şi-a luat toate măsurile pentru a institui norme care merg până la detaliu, cu referire directă la trecerea mărfurilor peste frontieră.

Ca în multe domenii de activitate, legiuitorul a considerat că anumite manifestării de încălcare a conduitei sociale impuse prezintă un pericol social deosebit şi fac necesară incriminarea lor ca infracţiuni.

Reprezentând o latură cu un specific aparte a vieţii sociale, era necesar să existe un complex de norme care să aibă ca obiect relaţiile dintre autoritatea statală şi persoana fizică sau juridică, care tranzitează graniţa vamală a României cu mărfuri ori alte bunuri, modul de formare, modificarea, transmiterea şi stingerea raportului juridic specific, în fapt, un domeniu juridic distinct care constituie obiectul de studiu al dreptului vamal. Într-o opinie recent promovată în doctrină , se consideră, în mod simplist, că raportul juridic de drept vamal este integrat în cadrul general al taxelor şi impozitelor, singurul scop fiind de a constitui fonduri băneşti pentru acoperirea cheltuielilor publice, pentru repartizarea sarcinilor societăţii între cetăţeni. Analizând specificitatea domeniului de cercetare, trebuie arătat că dreptul vamal are ca obiect, studiul totalităţii normelor juridice, prevăzute de legislaţia în vigoare, relative la procedura de vămuire, normele aplicabile plasării mărfurilor sub diferite regimuri vamale, subiecţilor de drept vamal, statutul vamal al mărfurilor; formarea, debitorii şi stingerea datoriei vamale, etc.

Dreptul vamal, aşa cum se observă, este un drept prescriptiv, normele sale prescriind o conduită, la care subiecţii raportului juridic trebuie să se conformeze, putându-se vorbi de un regim juridic vamal. Ilicitul vamal, în fapt, încălcarea normelor printr-o conduită neconformă, excede dreptului vamal, constituind,

după caz, în funcţie de gravitatea lezării – infracţiuni sau contravenţii – obiectul dreptului penal sau dreptului administrativ.

Legea 141/1997, ce a intrat în vigoare la 1 octombrie 1997, instituie actualul Cod Vamal al României, care în capitolul XI – Sancţiuni, Secţiunea I-a – Infracţiuni, conţine următoarele prevederi de natură penală:

Art. 175 – Trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 176 – Trecerea peste frontieră, fără autorizaţie, a armelor, muniţiilor, materialelor explozive sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope, precursorilor şi substanţelor chimice esenţiale, produselor şi substanţelor toxice constituie infracţiune de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

Art. 177 – Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă, constituie infracţiune de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 178 – Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 179 – Faptele prevăzute la art. 175 – 178, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori constituite în bandă, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 180 – Dacă faptele prevăzute la art. 175 – 178 sunt săvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import – export, ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei potrivit art. 64 din Codul Penal.

Art. 181 – Tentativa la infracţiunile prevăzute de art. 175 – 179 se pedepseşte.

Art. 182 – În cazul în care trecerea peste frontieră a anumitor mărfuri sau bunuri constituie infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre.