Infracțiuni de corupție, infracțiunea de luare de mită

Cinstea, corectitudinea, moralitatea functionarului, al oricarui salariat in exercitarea atributiilor de serviciu sunt conditii sine qua non, nu numai pentru prestigiul, autoritatea acestuia, ori a institutiei organului de stat, organismului, unitatii sau sociatatii in cadrul carora actioneaza, ci si pentru insasi existenta, echilibrul si forta societatii organizate.

Coruptia, care in termeni generali insemna abatere de la moralitate, de la datorie si in cadrul acesteia luarea de mita care resprezinta cea mai grava si periculoasa fapta de coruptie, subrzeste, dinamiteaza, putand chiar distruge insasi existenta societatii organizate, a statului.

Prevenirea si combaterea coruptiei, in ansamblul ei, a luari de mita, nu sunt numai deziderate, ele fiind mai mult decat atat, o necesitate stringenta, de prim ordin a sociatatii umane.

Pretinderea ori primirea de catre un functionar sau alt salariat, de bani, bunuri ori alte foloase, care nu i se cuvin, sau acceptarea promisiunii unor asemenea foloase ori nerespingerea acesteia, in scopul de a indeplini, a nu indeplini sau a aintarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de sreviciu, ori a face un act contrar acestor indatoriri, constituie unele dintre cele mai grave fapte de coruptie, incriminate sub denumirea de luare de mita.

Obiectul infractiunii

1.Obiectul juridic special

Este constituit de relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare normala impun comportarea cinstita, corecta, onesta, a oricarui functionar sau salariat in raporturile de sreviciu ale acestora cu cetatenii, combaterea faptelor de venalitate prin care sunt lezate si prestigiul, autoritatea, credibilitatea de care trebuie sa se bucure autoritatea, institutia, organul statal, unitatea in care faptuitorul isi desfasoara activitatea precum si prejudicierea intereselor legale ale personelor.

Prin inscriminarea faptelor care constituie infractiunea de luare de mita sunt aparate si relatiile sociale referitoare la asigurarea si respectarea drepturilor si intereselor legitime ale personelor, acestea constituind ociectul juridic special secundar al infractiunii.

2.Obiectul material

Infractiunea de pericol, luarea de mita nu are ca obiect material, actiunea faptuitorului nefiind indereptata si exercitata impotriva unui bun, a unei existente materiale, corporale.

Sumele de bani sau bunurile pretinse, primite, acceptate ori a caror oferire nu a fost respinsa, nu constituie obiectul material al infractiunii de luare de mita, ci falsul, profitul obtinut de functionar sau alt salariat prin savarsirea acesteia.

Nu trebuie confundat obiectul mitei cu cel al infractiunii de luare de mita, ori prin incriminarea faptelor care constituie infractiunea, legea are in vedere prima si nu cea de a doua acceptiune.

Obiectul material al infractiunii este bunul, existenta corporala asupra careia este indereptata, exercitata si se rasfrange actiunea faptuitorului, ori la infractiunea de luare de mita, aceasta nu actioneaza asupra lor.

De aceea ne exprimam rezerva fata de acele opinii care au sustinut fie ca in toate cazurile infractiunea de luare de mita are ca obiect material « bunurile sau alte foloase », fie ca examinand, tratand si considerand problema mai nuantat au afirmat existenta acestuia atunci cand functionarul a efectuat actul pentru a carui indeplinire a primit mita, daca acesta priveste un obiect material.Acesta va fi in acelasi timp obiectul material al infractiunii de luare de mita in infractiunile de coruptie si cele asimilate sau in legatura cu acestea ipoteza savarsirii elementului material al laturii obiective a acesteia prin pretinderea, primirea sau acceptarea de bunuri ori servicii.

Subiectii infractiunii

1.Subiectul activ

Astfel cum rezulta din dispozitiile art.254 C.pen., subiect active nemijlocit al infractiunii ( autorul ) nu poate fi decat persoana care are calitatea de functionar, asa cum acesta este definit prin prevederile art.147 C.pen.

Suntem asadar in prezenta unei infractiuni cu subiect active calificat de calitatea de functionar.

In primul rand poate fi subiect activ – nemijlocit autor al infractiunii, functionarul public, prin care potrivit art.147, alin.1, C.pen., se intelege orice persoana, care exercita permanent sau temporar cu orice titlu indiferent cum a fost investit o insracinare de orice natura retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art.145 C.pen.