Infracțiunile contra vieții persoanei în actuala și viitoarea reglementare

I. INTRODUCERE

Proiectul Legii 286/2009 , ce constituie Noul Cod Penal român, a fost conceput urmându-se structura consacrată a Codului Penal în vigoare şi anume două părţi: partea generală, cu 10 titluri şi partea specială cu 12 titluri.

Răspunzând cerinţelor procesului de monitorizare al Comisiei Europene, proiectul a avut ca punct de plecare necesitatea elaborării unui Nou Cod Penal care să preia elementele ce pot fi menţinute din codul în vigoare şi din Legea nr. 301/2004 şi să le integreze pe baza unei concepţii unitare alături de elemente preluate din alte sisteme de referinţă dar şi din reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.

Proiectul Noului Cod Penal urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:

- crearea unui cadru legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor inutile de norme în vigoare existente în actualul Cod Penal şi în legile speciale;

- simplificarea reglementărilor de drept substanţial, menită să faciliteze aplicarea lor unitară şi cu celeritate în activitatea organelor judiciare;

- transpunerea în cadrul legislativ penal naţional a reglementărilor adoptate la nivelul Uniunii Europene;

- armonizarea dreptului penal material român cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ca o premisă a cooperării judiciare în materie penală bazată pe recunoaştere şi încredere reciprocă;

- asigurarea satisfacerii exigenţelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului penal consacrate de Constituţie şi de pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

II. ANALIZA INFRACŢIUNILOR

Prin atingerea obiectivelor menţionate se va realiza racordarea legislaţiei penale naţionale la exigenţele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal.

Din numeroasele modificări pe care le aduce Noul Cod Penal ne vom focaliza atenţia spre o categorie de infracţiuni foarte importante şi anume infracţiunile contra persoanei cuprinse în Partea specială a Noului Cod penal, Titlul I, Capitolul I, intitulat “Infracţiuni contra vieţii” spre deosebire de actualul cod care reglementează aceste infracţiuni in Titlul II , Titlul I fiind rezervat infracţiunilor contra statului.

În cazul infracţiunilor contra vieţii persoanei, s-a realizat o simplificare a reglementării omorului, prin renunţarea la reglementarea a două variante agravate distincte (omorul calificat şi omorul deosebit de grav) şi reţinerea ca elemente circumstanţiale de calificare doar a acelor împrejurări care conferă faptei o periculozitate ce excede în mod vădit posibilităţilor de individualizare pe baza limitelor de pedeapsă ale variantei-tip sau de bază.

Ca o primă observaţie, o schimbare vizibilă în Noul Cod Penal s-a realizat la nivelul numerotării pe articole a infracţiunilor. Astfel, în actualul Cod Penal , omorul simplu este prevăzut la articolul 174 Cod Penal, în timp ce, în Noul Cod Penal acesta este reglementat la art. 188.

Infracţiunile contra vieţii persoanei, reglementate în Titlul I, Partea specială a Noului Cod Penal sunt următoarele: omorul (art.188), omorul calificat (art.189), uciderea la cererea victimei (art.190), determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 191) si uciderea din culpă (art.192).

Dintr-o scurtă, dar atentă privire asupra textului de lege, remarcăm introducerea unei noi infracţiuni: uciderea la cererea victimei, dar şi simplificarea reglementării omorului simplu prin renunţarea la una dintre formele agravate (omorul deosebit de grav) şi pruncuciderea.

În cele ce urmează vom analiza fiecare modificare adusă de Noul Cod Penal în cadrul infracţiunilor contra persoanei.

Omorul simplu a fost preluat fără modificări de Noul Cod Penal. În timp ce în actualul Cod Penal, omorul are două modalităţi mai grave de săvârşire şi anume omorul calificat (art.175) şi omorul deosebit de grav (art.176), în Noul Cod Penal legiuitorul a ales să prevadă o singură modalitate mai gravă de săvârsire a omorului şi anume omorul calificat (art.189 Noul Cod Penal) .

După modelul majorităţii legislaţiilor (art.211 Cod penal german, art.75 CP austriac, art.139 CP spaniol, art.132 CP portughez, art. 112 CP elveţian) s-a prevăzut o singură formă agravată a infracţiunii de omor-omorul calificat-care regrupează atât elemente circumstanţiale agravante ale omorului deosebit de grav din actuala reglementare, cât şi o parte ale omorului calificat.

Dintre cele nouă elemente care fac, în prezent, ca omorul să fie calificat, în Noul Cod Penal, mai regăsim doar patru, restul fie apar ca circumstanţe agravante , fie ca elemente în conţinutul constitutiv al altor infracţiuni.