Infracțiunile de corupție în general

Introducere

Corupția este unssubiect constant dezbătuttîn mass-media, auzim deeea la radio sau la TV. Citimddespre ea peiinternet, în ziare, în reviste sau cărți. Știm căiacest fenomen a contaminat aproape fiecare stat din lume. De-a lungullanilor s-a extins subbdiferite forme și a devenit foarte greu de combătut. Corupția este unlfenomen care paraziteazălorice domeniu funcțional și este un inamic al eticii. Acest fenomenleste prezent și în România. Deșilexistă încercări delcombatere a acestui proces care se extinde în lanț, rezultatelelînsă, întârzie să apară.

Corupția este un fenomenlmondial care se regăsește laltoate nivelele societății și în toate domeniile delactivitate. Însă ea are un caracterldestul de relativ din punct delvedere social: ceea ce într-o societate constituie act de corupție, în alta poate fi acceptat și permis. De aceea actelelde corupție nu sunt universallvalabile, ci ele diferă de la o societate lalalta. Cu toate acestea, în ultimiilani acest fenomen a devenit tot mailingrijorător și mai greu delcontrolat, el dezvoltându-se și specializându-selpermanent.

Fenomenul corupției a existat din cele mai vechi timpuri, constituind până în prezent unul dintre cele mai grave și mai răspândite comportamente ale unor persoane cu funcții de răspundere.

Actualizarea problemeilse impune mai ales dinlcauza impactului negativ, foarte puternic allfenomenului corupției asupraldemocrației statului, dreptățiilsociale, a justiției și a respectăriildrepturilor și libertăților fundamentale alelomului.

Coruptia este unlfenomen larg răspandit. Niciolțară și niciun regim politic nulsunt imune în fațalacesteia.

Lucrarea datălconstituie o încercare de alaborda problema corupției și alformelor ei sub aspectullteoretic al dreptului penal.

Capitolul I

Aspecte generale privind fenomenul corupției

1.1. Definirea conceptului

Cuvântul corupție derivă din latinescul „coruptio, -onis” și înseamnă stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie și de asemenea, desfrânare, depravare.

Corupția, mai precis fenomenul ei, a fost permanent obiectul unor studii din partea specialiștilor. Fenomenul corupției este probabil cel mai vechi fenomen social, care s-a dezvoltat treptat în societatea umană și a atins apogeul o dată cu apariția statalității. Istoria demonstrează că anume acest fenomen a fost un catalizator al diferitelor evenimente, ce au stagnat, iar în alte cazuri, dimpotrivă, au stat la baza dezvoltării societății. Desigur, cel de-al doilea aspect este destul de discutabil, însă nu putem să nu recunoaștem că în istorie au fost destule momente paradoxale și, în unele cazuri, „anume corupția în diferite perioade a dat imboldul principal dezvoltării mai rapide a statului”.

Corupția este calificată drept o activitate ilicită din domeniul politicii sau al administrării de stat, care constă în folosirea de către factorii de decizie a drepturilor și împuternicirilor încredințate lor cu scopul îmbogățirii personale.

Sursa principală a corupției a constituit-o mentalitatea persoanei, dorința ei de a se evidenția, voința de a avea putere și surse materiale, de a-și asigura o viață mai bună. Anume aceste scopuri provoacă persoana la diferite acțiuni care, din punct de vedere moral, nu sunt acceptate de societate. În același timp, societatea deseori acceptă astfel de acțiuni din partea statului sau a unor indivizi.

Analizând fenomenul corupției, întâlnim cel puțin două cauze care se condiționează reciproc. Pe de o parte, ăntâlnim aspirația individului de a acumula în timp record o avere considerabilă, fără prea mult efort, prin orice mijloace posibile uneori, iar pe de altă parte, întâlnim restrițiile de nenumărte feluri care duc în final la starea de sărăcie, creând în cele din urmă corupția. „Există două legi nescrise ale economiei care și-au dovedit valabilitatea în toate sistemele, în toate timpurile și pe toate meridianele: lipsa genereză specula și prohibiția dubleză consumu”