Înregistrările și Interceptările audio-video sau Ambientale în Procesul Penal

I.Probaţiunea; Mijloacele de probă în procesul penal

Săvârsirea unei infracţiuni impune organelor judiciare abilitate obligaţia de a determina toate împrejurările relative la fapta comisă precum şi la persoana făptuitorului. În acest sens, organelor de urmărire penală le revine competenţa de a dispune trimiterea în judecată ori,după caz, netrimiterea în judecată a făptuitorului. În ipoteza in care cauza penală este dedusă spre judecare instanţei, aceasta trebuie sa stabilească existenţa ori inexistenţa infracţiunii , trebuie să cuantifice vătămările materiale şi morale cauzate, să aprecieze dacă este cazul să se reţina circumstanţe legale ori judiciare în vederea agravării sau atenuării răspunderii penale etc.

Potrivit art.63 al.(1) prin probă se inţelege orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a savarşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.

În literatura de specialitate, probele au fost definite ca fiind acele elemente de fapt cu relevanţa informativă asupra tuturor laturilor cauzei penale, ori acele fapte sau împrejurări care stabilesc existenţa sau inexistenţa faptelor care trebuie reţinute.

Nu trebuie confundate noţiunile de probă, mijloc de probă şi probaţiune.

Astfel,probele, ca elemnte de fapt care servesc la aflarea adevărului in procesul penal , sunt aduse la cunoştinţa organelor judiciare prin intermediul mijloacelor de probă.Mijloacele de probă sunt acele căi legale prin care se constată existenţa probelor sau, altfel spus, ele sunt izvorul probelor.De aceea, se face distincţie între o împrejurare de fapt pe baza căreia se constată vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane şi mijlocul prin care această împrejurare a fost relevată.

În al doilea rând , nu se confundă noţiunea de probă cu cea de probaţiune -ca activitate de strângere şi verificare a probelor , constând în acele acte procedurale prin care organele judiciare şi părţile stabilesc , prin mijloacele prevăzute in lege , elementele de fapt necesare pentru constatarea faptelor şi a împrejurărilor care formeaza obiectul unei cauze penale.

Mijloacele de probă reprezintă mijloacele prevăzute de lege prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probe în procesul penal sau mijloacele legale utilizate pentru dovedirea unui fapt.

Din aceasta definite rezulta ca intre notiunea de proba si cea de mijloc de proba exista o indiscutabila legatura, intrucat probele nu se pot obtine decat prin mijloacele de proba prevazute de lege.

Actuala reglementare procesual penala contine prevederi stricte cu privire la mijloacele de proba care pot fi folosite in cadrul procesului penal.In acest sens, art.64 C.Pr.Pen. contine o enumerare limitativa a mijloacelor de proba:

- declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

- declaratiile partii vatamate , ale partii civile si ale partii responsabile civilmente

- declaratiile martorilor

- inscrisurile

- inregistrarile audio sau video si fotografiile

- mijloacele materiale de proba

- constatari tehnico-stiintifice si constatarile medico-legale

- expertizele

Functionalitatea mijloacelor de proba in procesul penal denota importanta deosebita a acestora la aflarea adevarului si, in final, la solutionarea cauzelor penale. Prin intermediul mijloacelor de proba, organele judiciare pot administra probele in procesul penal, ceea ce conduce la posibilitatea constatarii faptelor si imprejurarilor care trebuie dovedite in cauza penala respectiva.

Prin intermediul procedeelor probatorii organele de urmarire penala si instanta de judecata ajung in contact cu mijloacele de proba si, implicit, cu probele. Prin acest ansamblu de activitati trebuie sa se poata trage concluzia daca fapta penala exista, daca a fost savarsita cu vinovatie si de catre cine, care au fost circumstantele care au condus la producerea infractiunii, daca acestea sunt atenuante ori agravante etc. Astfel, numai in conditiile existentei de probe, administrate prin intermediul mijloacelor de proba se poate dispune, de catre procuror, trimiterea in judecata ori o solutie de netrimitere in judecata, sau instanta va pronunta condamnarea ori achitarea inculpatului.

De asemenea, prin folosirea mijloacelor de proba nu se urmareste, in mod strict, numai rezolvarea fondului cauzei, avandu-se in vedere toate aspectele conexe desfasurarii normale a procesului penal. In acest sens nu se poate lua impotriva inculpatului masura arestarii preventive daca la dosar nu exista probe (puse in evidenta prin mijloace de proba) ca odata pus in libertate acesta ar savarsi alte infractiuni. Sau, nu se va putea dispune suspendarea procesului penal daca boala grava a inculpatului (imprejurare care sa-l puna pe acesta in imposibilitatea obiectiva de a mai putea participa la lucrarile cauzei) nu este constatata printr-un raport de expertiza medico-legala, mijloc de proba in procesul penal.

Fiecare mijloc de proba , in functie de specificul sau isi are procedeele sale de administrare.Astfel, declaratiile martorilor pot fi obtinute prin ascultare, confruntare sau inregistrare pe banda de magnetofon , inscrisurile pot fi examinate prin traducere,descifrare sau comparare etc.