Instanța de Judecată

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate şi gradul de cercetare a lucrării. Înfăptuirea justiţiei este una din cele mai vechi activităţi de stat menite să promoveze interesele actului juridic prin prisma de a veghea la apărarea valorilor sociale recunoscute în societate. În orice sistem democratic actul judiciar, ca ansamblu al structurilor care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, reprezintă o componentă esenţială a civilizaţiei şi progresului social. Nici un stat nu poate exista fără justiţie, cu

atât mai mult fără justiţie nu poate exista o veritabilă şi eficientă democraţie. Anume justiţia este cea care veghează la apărarea valorilor sociale într-un stat democratic, la promovarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale omului. Justiţia este, prin urmare, unul din elementele nodale ale statului de drept şi ale consolidării acestuia.

Sesizarea organului competent se face prin cererea de chemare în judecată.

Însă, în faţa persoanei apare problema determinării organului competent (instanţei judecătoreşti) la care urmează să-şi adreseze cererea sa. Aceasta deoarece odată cu reorganizarea sistemului judecătoresc a devenit mai dificilă stabilirea cu exactitate a competenţei fiecărei instanţe judecătoreşti din numărul celor existente în cadrul sistemului judecătoresc al Republicii Moldova.

Astfel importanţa determinării regulilor de competenţă reese şi din faptul că acestea sunt stabilite chiar în primele texte ale Codului de procedură civilă. Regulile de competenţă sunt stabilite chiar în Titlul I a Codului de procedură civilă definit „Dispoziţii generale” la Capitolul III (Competenţa generală) şi Capitolul IV (Competenţa jurisdicţională).

Într-adevăr, una din primele probleme care trebuie soluţionată, în cazul declanşării unui litigiu, este tocmai aceea a cunoaşterii organului la care trebuie să se înainteze cererea de chemare în judecată. Dar, determinarea unor reguli precise de competenţă reprezintă importanţă şi pentru autoritatea judecătorească. Organele de justiţie nu pot fi sesizate la întâmplare, adică după bunul plac al părţilor litigante. Altminteri s-ar produce o distorsiune gravă în sfera de activitate a instanţelor judecătoreşti care s-ar putea concretiza şi în contestarea inutilă a hotărârilor pronunţate. De aceea, este firesc ca întreaga activitate de jurisdicţie, de la sesizrea instanţei şi până la valorificarea drepturilor cuprinse într-un titlu executoriu, să se realizeze cu respectarea unor reguli riguros determinate, singurele care pot disciplina activitatea procesuală a participanţilor la o activitate atât de importantă.

Circumstanţele expuse mai sus au constituit un suport de idei în alegerea temei, determinarea obiectului, structurii, volumului, scopului şi sarcinilor tezei.

Aşadar, am ales ca obiect de studiu un fascicol de idei referitoare la analiza concretă a regulilor de competenţă care determină şi orientează întreaga activitate a instanţelor judecătoreşti din sistemul judiciar al Republica Moldova.

Astfel prezentul studiu, pornind de la delimitarea dintre competenţa instanţelor judecătoreşti şi competenţa altor organe cu activitate jurisdicţională, culminează cu determinarea competenţei jurisdicţionale materiale şi a competenţei jurisdicţionale teritoriale a instanţelor judecătoreşti, ca în final să se refere şi la unele incidente procesuale cu privire la instanţa sesizată.

Din păcate, însă problematica competenţelor instanţelor judecătoreşti este studiată doar la modul general, iar analizele şi investigaţiile, care se fac, nu sunt totdeauna orientate spre a adopta înfăptuirea justiţiei la standardele europene şi internaţionale.

Procesul de reformare a legislaţiei procesuale în Republica Moldova a suscitat, în mod inevitabil, interesul de a studia experienţa pozitivă ce s-a developat şi există în sistemele de drept contemporane în ceea ce priveşte administrarea eficientă a procedurii judecătoreşti. Este bine cunoscut faptul că în zilele noastre problemele sistemului judecătoresc din Republica Moldova variază de la calitatea scăzută a deciziilor până la lipsa accesului la serviciile juridice şi

judiciare, la practica nesatisfăcătoare de administrare şi procese şi proceduri operaţionale perimate.

Analiza aprofundată a acestora se înscrie în şirul factorilor care au determinat actualitatea lucrării.

Considerăm că studiile temeinice asupra aspectelor competenţelor instanţelor de judecată comportă o abordare fragmentară şi disparată în literatura de specialitate. Totuşi, nu putem nega faptul că există şi cercetători care tratează problemele puse de noi în discuţie, însă o fac într-o manieră dispersată, fără a urmări scopul de a evidenţia plenar toate conceptele şi de a efectua, în definitiv, un studiu complex al fenomenului în discuţie.

În acest context putem menţiona contribuţia adusă la dezvoltarea subiectului a doctrinarilor români : Martîncic E., Aramă E., Theodoru Gr., Alexandresco D., Demitrescu M.V., Dissescu C.C., Firoiu D., cât şi a celor din străinătate: Moret Al., Schmidt A.F., Anners E., Strogovici M.S.

Accentuăm că în lucrările autorilor menţionaţi, şi nu numai, problema nu este tratată exhaustiv, în unele dintre acestea făcându-se doar referinţe vagi la termeni, definiţii, la protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile sau la serviciul public al statului, organizat anume în acest scop.

Profesorii universitari autohtoni Elena Aramă, Andrei Smochină, Dumitru Grama ş. a. au investigat diferite probleme ale dreptului procedural civil al, au abordat unele aspecte ale modului de organizare şi desfăşurare a procedurii judecătoreşti şi competenţelor instanţelor de judecată.

Scopul şi obiectivele tezei. Prin investigaţia respectivă ne-am propus să realizăm o cercetare complexă a competenţelor instanţelor judecătoreşti. În acest context, actualitatea subiectului cercetat, complexitatea şi dimensiunea multiaspectuală a prezentei lucrări, determinarea scopului şi obiectivelor acestei investigaţii, ne-a ajutat spre orientarea cercetării către problemele semnificative ale competenţelor instanţelor judecătoreştii, adică spre problematici ale căror soluţii provoacă schimbări majore în conştientizarea lor.

Aceste premise, care vizează importanţa fundamentală a procedurii de judecată în contextul teoriei

dreptului, se întemeiază pe întrebările referitoare la problemele şi obiectivele ce ne preocupă în cercetarea de faţă:

- Instanţa de judecată – subiect obligatoriu al raporturilor de procedură civilă

- Felurile de competenta jurisdictionala

- Conflictele de competenţă jurisdicţională şi soluţionarea lor.

De aici derivă necesitatea evidenţierii particularităţilor legislaţiei procedurii de judecată, a interpretării, caracterizării şi evaluării reformelor judiciare şi de drept relevante în domeniu din Republica Moldova.

Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al tezei. Baza teoretico-ştiinţifică a acestei teze o formează concepţiile contemporane ale procedurii judecătoreşti, formulate în lucrările savanţilor în domeniul dreptului procesual civil din diferite ţări, printre care menţionăm: Xenopol A. D., Filitti I. C., Georgescu V. Al., Ciurescu C. C., Fotino G., Grigoraş N., Cernea E., Iorga N., Şotropa V., Popa A Perlov I. D., Şalamov M. G. Pentru a testa tema propusă, autorul a utilizat un suport specific tezei de cercetare alcătuit din diverse metode, concepte, principii şi instrumente de lucru.

Autorul a utilizat un şir de metode care includ analiza textuală şi contextuală a argumentelor, metoda analizei critice, metoda retrospectivă. Au fost integrate diverse metode de cercetare, atât generale cât şi specifice pentru ştiinţele juridice.