Instituția Cauțiunii în Dreptul Procesual Civil și Procedura de Executare

Conform dicţionarului explicativ , cauţiunea este o sumă de bani depusă pentru garantarea executării de către debitor a unei obligații. Cauţiunea are regimul juridic al unei garanţii menită să asigure executarea obligaţiei de către debitor şi se depune pe contul curent al executorului judecătoresc , avind ca scop pe de o parte, să garanteze recuperarea creanţei creditorului şi pe de altă parte , să asigure debitorul în cazul suspendării procedurii de executare.Find o garanţie , cauţiunea are un caracter accesoriu şi nu poate exista decît pentru o obligaţie valabilă din punct de vedere legal.

Această afirmaţie poate fi interpretată astfel, cauţiunile prevăzute în scopul reparării prejudiciului cauzat prin asigurarea acţiunii nu sunt obligatorii ,doar dacă legea specială nu impune această modalitate procesuală de protecţie a drepturilor pîrutului.De regulă,în legile speciale,asigurarea este condiţionată de depunerea cauţiunii de către reclamant.

În legea cadru,este prevăzut că instanţa poate cere cauţiunea stabilind cuantumul şi termenul achitării acesteia.Dacă aceste condiţii nu se respectă,măsurile de asigurare se vor anula imediat.Pîrîtul care nu a pierdut cauza în instanţă va putea acţiona în viitor reclamantul pentru repararea prejudiciului cauzat prin asigurare.

Dacă există o cauţiune depusă de reclamant,adresarea pîrîtului în termen de 2 luni în instanţa de judecată va permite acestuia utilizarea cauţiunii într-o eventuală execuatare, ,art.182 Cod Procedură Civilă al RM.

În legslaţia SUA scopul cauțiunii într-o acțiune civilă este de a asigura prezența inculpatului la proces și pentru a garanta plata unei datorii sau îndeplinirea unor taxe civile , așa cum a ordonat de către instanța de judecată , deoarece se consideră o măsură drastică cea de arestare civilă a inculpatului care se consideră ca s-ar putea ascunde de lege , plus necesită o analiză mai aprofundată a legislaţiei aşa cum această măsură asiguratorie se aplică doar în cazuri speciale.

Instanța stabilește suma cauțiunii , care se bazează în general pe valoarea aproximată a daunelor provocate de către inculpat . Există situaţii în care a inculpatul informează despre schimbarea împrejurărilor, în acest caz instanța ar putea crește sau reduce cauțiunea . Cash , spre deosebire de o legătură cauțiune , pot fi depuse la instanța de judecată numai atunci când autorizat prin statut . Scopul arestării și dispozițiile legale determina dacă acest depozit poate fi utilizat pentru a plăti judecata acordat reclamantului .

Legislaţia naţională pe care o găsim reflectată în prevederile Codului de Procedură Civilă şi anume art.1272 , prevede cuantumul expres prevăzut al cauţiunii care se stabileşte în proporţie de 20% din valoarea bunurilor a căror asigurare se solicită, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil , suma cauţiunii constituie pînă la 50.000 de lei.

Art.81 al Codului de Executare al RM, cauţiunea se depune în cuantum de 120% din suma bănească ce urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat să le transmită în temeiul hotărîrii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată.

O alură mai diferită o ia cauţiunea în cadrul dreptului procesual român ,unde se stipulează că atunci cînd legea prevede darea unei cauţiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabileşte de către instanţă în condiţiile legii şi se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele părtii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.

Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depăşi suma de 10.000 lei.(art.1056 CPC).