Instituția Prefectului

Instituţia Prefectului este organizată şi funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică şi are rolul de a îndeplini atribuţiile şi prerogativele conferite Prefectului prin Constituţia României, Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, Hotărârea Guvernului României 1844/2004 privind aparatul de specialitate al prefectului precum şi prin alte acte normative.

“Sediul instituţiei prefectului, denumit prefectură, este, de regulă, în palatul administrativ, aflat în administrarea instituţiei prefectului ori a consiliului judeţean, respective a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.”

Conform Legii nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, “Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local, el conducând serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.” Prefecţii în funcţie alcătuiesc Corpul prefecţilor la fel cum subprefecţii în funcţie alcătuiesc Corpul subprefecţilor. Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor, în urma unui concurs. Ca regulă, la încetarea exercitării funcţiilor deţinute, prefecţii şi subprefecţii fac parte din Corpul de rezervă al prefecţilor şi subprefecţilor.

Prefectul este înalt funcţionar public. Pentru a putea ocupa această funcţie, o persoană trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: de vârstă (minim 30 de ani), de studii şi vechime în specialitate, de absolvire a unor programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică. O condiţie obligatorie este depunerea jurământului, în faţa Guvernului, respectiv a primului – ministru.

Exercitarea funcţiei de prefect încetează de drept în caz de demisie, săvârşirea unor acte sau fapte de natură să compromită deminitatea lor în funcţie şi societate, sau participarea la acţiuni politice; intervenire a unuia din cazurile de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzute pentru funcţionarii publici, ori dacă sunt membri ai unui partid politic (această prevedere se va aplica începând cu data de 1 ianuarie 2006); imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de trei luni consecutiv; condamnare printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă la o pedeapsă privativă de libertate; pierderea drepturilor electorale; punere sub interdicţie judecătorească, în condiţiile legii; destituire; obţinerea calificativului nesatisfăcător; deces.

Constatarea încetării de drept a exercitării funcţiei de prefect se face de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, care propune numirea altei persoane în funcţia vacantă.

ATRIBUŢIILE PREFECTULUI

Conform Constituţiei României, Art. 123 Prefectul, alin. (2), prefectul “este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.”; alin.(3) “atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică”, alin.(4) “între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene si preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.” “Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, in cazul in care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.” (alin. (5))

Dacă vorbim despre atribuţiile principale ale prefectului trebuie să menţionăm art. 24 din Legea nr. 340/2004 unde acestea sunt detaliate: Prefectul asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, realizarea intereselor naţionale, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice; acţionează pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin, potrivit legii; conduce, prin compartimentele proprii de specialitate, activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale; acţionează pentru asigurarea climatului de pace socială, menţinerea unui contact continuu cu toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantă prevenirii tensiunilor sociale; stabileşte, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, priorităţile de dezvoltare teritorială; verifică legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor de gestiune; asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, pregătirea şi aducerea la îndeplinire, în condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de apărare care nu au caracter militar, precum şi a celor de protecţie civilă; dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal abilitate.