Instituția referendumului

Consacrat expres numai prin dispoziţiile art.2,alin.1 din legea nr. 215/2001, principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit este integrat şi subordonat principiului constituţional al autonomiei locale

Dincolo de formularea explicită a fundamentului sistemului de administraţie publică locală, în conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale, adoptarea principiului constituţional al autonomiei locale ca principiu de bază al organizării şi funcţionării administraţiei publice locale, exprimă implicit şi admiterea posibilităţii de consultare a colectivităţilor locale în probleme de interes local.

În sprijinul acestor afirmaţii sunt prevederile art.3 al Cartei europene a autonomiei locale, la care România este parte contractantă din 1994, care, definind caracteristicile esenţiale ale autonomiei locale, arată că drepturile, în domeniul autonomiei locale, trebuie să fie exercitate de autorităţi locale alese, însă aceste dispoziţii “ nu pot aduce atingere în nici un fel posibilităţii de a recurge la adunări cetăţeneşti, referendum sau orice altă formă de participare directă a cetăţenilor, acolo unde aceasta este prevăzută de lege”

Înscrierea acestui principiu la baza organizării şi funcţionării administraţiei publice locale derivă din însuşi spiritul principiului constituţional al autonomiei locale, în procesul de transformare şi reaşezare a instituţiilor administraţiei publice locale pe fundamentul acestui principiu modern, principiu care determină un nou sistem de raporturi în planul administraţiei publice locale – cetăţean – colectivitate locală.

“Fără a exagera rolul pe care cetăţenii, membrii colectivităţilor locale îl pot juca în cadrul activităţii administraţîei publice locale şi fără a se insista asupra unei participări depline şi permanente în conducerea administraţiei publice locale, considerăm firească necesitatea, cel puţin în stadiul actual, a circumscrierii în cadrul legal în vigoare a unor modalităţi concrete prin care să se asigure o mai strânsă legătură şi un contact nemijlocit între autorităţile administraţiei publice locale şi cetăţenii care le-au ales”.

Acceptarea ideii potrivit căreia, în contextul autonomiei locale, prevalează principiul eligibilităţii autorităţilor locale, preeminenţa acestuia manifestându-se în detrimentul consultării cetăţenilor, credem că ar fi de natură să denatureze şi să dilueze sensul real al autonomiei locale. Prin prisma nevoii de exprimare liberă a intereselor colectivităţîlor locale, a identificării şi alegerii mijloacelor corespunzătoare prin intermediul cărora trebuinţele locale pot fi satisfăcute, ignorarea conceptuală şi faptică a problematicii consultării, conduce la o inconsistentă a insuşi principiului autonomiei locale, într-o formă fără fond.

Statutarea acestui principiu al consultării cetăţenilor în probleme de interes deosebit este şi o exigenţă impusă de necesitatea asigurări unui echilibru între prerogativele autorităţilor publice locale şi puterea de supraveghere a colectivităţilor locale care le-au ales, şi care le-a conferit misiunea de exercitare a unui mandat local. Din acest punct de vedere în raport de procesul de multiplicare şi de diversificare a instrumentelor legale puse la dispoziţia autoritătilor locale, concomitent implicării acestora în variate domenii de activitate, principiul consultării semnifică şi controlul societăţii civile asupra autorităţilor locale eligibile, mai cu seamă prin participarea efectivă a cetăţenilor în procesul luării deciziilor, în privinţa acelor probleme ce au impact deosebit asupra vieţii colectivităţilor locale.

Conform dispozitiilor art.3,alin.3 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, autonomia locala, ca drept şi capacitate a autorităţilor administraţiei publice de a soluţiona treburile publice, în numele şi interesul colectivităţilor locale, nu poate aduce atingere posibilităţii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directa a cetăţenilor la treburile publice.