Instituții Publice

Procesul de transformare dirijat prin management, se desfăşoară în întreprinderi sau instituţii care sunt de fapt organizaţii.

Organizaţiile sunt colectivităţi (grupuri umane) constituite deliberat pentru a îndeplini anumite scopuri /2/. Ele sunt sisteme sociale şi pentru atingerea scopurilor au nevoie de management.Tendinţa oamenilor de a acţiona în grupuri este naturală, ei având un comportament social.

Organizaţiile sunt foarte diferite: întreprinderi, institute, societăţi ştiinţifice, asociaţii, fundaţii, şcoli, armata, biserica, statul, familia, mafia etc. Unele organizaţii sunt primare (familia) cu relaţii directe între oameni, altele sunt secundare (întreprinderea) cu relaţii contractuale. Scopul organizaţiilor poate fi profitul (organizaţii lucrative) sau unele activităţi (organizaţii nonprofit), iar funcţionarea lor legală sau ilegală.

Raţiunea apariţiei organizaţiilor /3/ este foarte diferită:

1. prin organizaţii se pot atinge obiective imposibil de realizat în mod individual. Un om are puteri limitate, dar prin diviziunea muncii el îşi poate dezvolta propriile capacităţi şi prin modul de conducere apare efectul sinergetic.

2. prin organizaţii se reduce timpul de realizare a unui obiectiv. Deseori timpul constituie o restricţie (de exemplu, în cazul concurenţei).

3. organizaţiile permit folosirea experienţei generaţiilor anterioare. Experienţa se materializează în structuri, proceduri, echipamente, proiecte rentilizabile.

4. organizaţiile permit desfăşurarea unei vieţi sociale, chiar dacă scopul lor este economic, politic sau umanitar.

Din acest motiv principalele caracteristici ale organizaţiilor sunt /4/:

a) reprezintă un grup limitat de oameni

b) ce acţionează pentru realizarea unui scop

c) relaţiile din interiorul grupului sunt ordonate într-o structură

d) constituie o persoană virtuală (au denumire, statut, sediu) se manifestă prin

comportament, cultură, memorie, climat, personalitate, caracter, nevoi.

De-a lungul timpului s-au dat mai multe interpretări organizaţiilor:

- teoria clasică consideră că organizaţia este un instrument social pentru atingerea unui scop (în limba greacă organon=instrument, unealtă);

- teoria contractuală defineşte organizaţia ca o mulţime de contracte între diferiţi subiecţi, contractul fiind fundamentul relaţiilor;

- teoria simbolică vede organizaţia ca o reţea de semnificaţii subiective, împartăşite de membrii săi şi care fundamenteaza comunicarea;

-teoria cognitivă: conform ei organizaţia este o mulţime de cunoştinţe care fundamenteaza un sistem de reguli; ele învaţă;

-teoria transformativă: organizaţia este un ansamblu de practici ce reprezintă manifestarea unor procese conştiente şi inconştiente;

-teoria darwinismului corporativ: organizaţiile sunt un ansamblu de elemente ce evoluează sub presiunea schimbărilor din mediu dar şi a teoriilor, având un ciclu de viaţă.

- teoria comportamentală: organizaţia este o coaliţie de grupuri cu obiective orientate atât spre exterior cât şi în interior (coaliţia unor grupuri duce la dominarea şi exploatarea altora).

În literatură se găsesc mai multe definiţii ale organizaţiilor /10/:

1) Charles Bernard – organizaţia este un sistem de activitate a mai multor persoane, coordonate conştient (1938).

2) Amitai Etzieni – organizaţiile sunt unităţi sociale construite în mod intenţionat pentru a realiza obiective specifice (1964).

3) Ed. Schein – organizaţiile realizează coordonarea planificată a activităţilor unui număr de oameni pentru realizarea unor scopuri comune (1988).

4) H.Mintzberg – organizaţia înseamnă acţiune colectivă de urmărire a unor interese comune (1989).

PARTICULARITĂŢILE ORGANIZAŢIILOR

Întreprinderile sunt organizaţii care au ca scop obţinerea unui profit prin producţia de bunuri materiale sau oferirea de servicii.

Sociologia apreciază că întreprinderea a devenit, în timpurile noastre, una din marile instituţii ale societăţii, alături de armată şi biserică /1/. Cu toate acestea nu este clar dacă acest lucru este urmarea crizelor, şomajului sau un semn al evoluţiei profunde a societăţii.

Unele din caracteristicile întreprinderilor rezultă din analiza următoarelor definiţii:

Întreprinderea concepe şi fabrică produse pentru clientela sa cu scopul obţinerii unui profit (P.Lambert).

• Întreprinderea combină factorii de producţie pentru a obţine un produs pe care să-l vândă pe piaţă ( F.Perouse).

• Întreprinderea este o organizaţie autonomă care îşi asigură existenţa şi dezvoltarea fabricând şi comercializând produsele activităţii sale (J.Breconnier).

• Întreprinderea este un grup de persoane organizate potrivit unor anumite cerinţe juridice, economice, tehnologice,care concep şi desfăşoară un proces de muncă folosind mijloace de muncă şi oferind produse şi servicii în vederea obţinerii unui profit (O.Nicolescu).

Peter Drucker vede corporaţia ca o instituţie reprezentativă a societăţilor. Ea oferă egalitate de şanse oamenilor şi condiţii de autorealizare. În acelaşi timp este o sursă de stabilitate şi de identitate comunitară. Stabilitatea însă este relativă dar societatea nu s-ar putea dezvolta în lipsa întreprinderilor.