Instituțiile mediului în România

Introducere

Pentru gestionarea si administrarea problemelor si dezvoltarii mediului ambient, precum si pentru coordonarea actiunilor desfasurate la diferite niveluri este necesara crearea si perfectionarea permanenta a structurilor organizatorice cu ajutorul normelor de drept. Astfel se stabilesc si functioneaza, pe cale juridica structurile necesare identificarii, analizei, deciziei si realizarii diferitelor masuri privind solutionarea complexelor probleme ecologice.

In Romania, pana la aparitia Legii nr.9/1973, unele atributii cu privire la mediul inconjurator reveneau unor organe centrale si locale ale puterii executive.

Legea protectiei mediului prevedea in art.64. crearea Consiliului National pentru Protectia Mediului Inconjurator, ca organ central de specialitate, care prelua si atributiile ministerelor cu privire la protectia mediului, subordonat Consiliului de Ministri si avand obligatia de a prezenta rapoarte cu privire la protectia mediului inconjurator Consiliului de Stat.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, Consiliul National pentru Protectia Mediului se transforma in Ministerul Mediului, preluand intreg patrimonial si atributiile acestuia. In anul 1992, Ministerul Mediului se trasforma in Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului cu scopul de a delimita mai bine diferitele atributii, pe sectoare de activitate si de a reintari necesitatea protectiei celor doi factori naturali de mediu-apa si padurea-mediul inconjurator in ansamblul sau.

Serviciile publice descentralizate (agentiile locale de protectie a mediului) au dreptul si obligatia de a controla respectarea legislatiei de protectie a factorilor de mediu si a mediului in ansamblul sau.

In Romania se constata o tratare ce denota o lipsa de responsabilitate in problematica mediului si a protectiei populatiei. Autoritatile guvernamentale au permis diversilor afaceristi sa aduca in tara cantitati mari de substante nocive si sa transforme unele zone ale Romaniei in adevarate gropi de gunoi ale Europei. Aceasi raspundere o au autoritatile pentru importul unor alimete cu termene de garantie expirate, contrafacute, toxice, periculoase pentru sanatatea oamenilor si a mediului.

Au fost jefuite padurile tarii, s-a accentuat poluarea aerului, apelor si solului, a crescut gradul de insalubritate al localitatilor.

O pondere importanta pentru o dezvoltate durabila, trebuie sa aiba activitatea de evaluare a impactului oricarei actiuni legate de promovarea programului de dezvoltare economica si sociala, asupra integritatii sistemelor ecologice, sanatatii populatiei si calitatii vietii. In cadrul acestor preocupari, promovarea oricarei investitii trebuie sa fie precedata de un “aviz al mediului” care sa evidentieze efectele investitiei asupra componentelor mediului, precum si limitele unor eventuale dezechilibre.

Scurt istoric

Odata cu evolutia conceptiilor si preocuparilor privind ocrotirea si conservarea naturii apar si si dezvolta institutiile avand ca obiective si atributii in materia protectiei mediului.

Inca din a IIa jumatate a secolului al XIX-lea, in cadrul ministerelor apar o serie de servicii, consilii etc specializate in gestionarea anumitor factori de mediu, care chiar daca nu vizau direct si protectia si conservarea acestora, contribuiaui cel putin indirect, la realizarea unor asememea obiective. Prin Legea pentru infiintarea Ministerului Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor din 30 martie 1883, s-a creat serviciul exterior al padurilor, insarcinat cu lurarile privitoare la exploatarea, pastrarea si inmultirea padurilor statului.

La 10 noiembrie 1895 a fost adoptat Regulamentul serviciului silvic al armatei, insarcinat cu executarea si intretinerea plantatiilor si pepinierelor din unitatile militare precum si cu exercitarea politiei,conform Codului silvic.

In domeniul apelor, din 1924 a creat, pe langa o directie generala de specialitate in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice si Consiliul Superior al Apelor, cu atributii precum: intocmirea regulamentului de aplicarea a legii; avizarea asupra tuturor problemelor trimise de catre Ministerul Lucrarilor Publice.

Printr o lege din 30 martie 1910 a fost infiintata pe langa Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Casa Padurilor, avand ca scop administrarea fondurilor instituite prin lege pentru sporirea supreafetei domeniului silvic al statului, conservarea, regenerarea si punerea in valoare a padurilor existente.

La 20 iunie 1875 s-a adoptat Legea pentru starpirea lacustelor, care a prevazut o interesanta forma de conlucrarea intre structurile administrative si populatie pentru gestionarea unor probleme de interes public.