Instituțiile UE

Unicitatea construcţiei europene se reflectă în primul rând în arhitectura instituţională. Statele acceptă să delege o parte din puterile lor suverane unor instituţii comune create prin tratatele fondatoare, cu modificările succesive, instituţii al căror scop este să asigure o participare democratică a Statelor Membre la luarea de decizii.

In momentul actual funcţionarea Uniunii se bazează pe cinci institutii:

- Comisia Europeană,

- Parlamentul European,

- Consiliul de Ministri, numit pe scurt Consiliu,

- Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (prescurtat CJCE)

- Curtea de Conturi.

Tratatul constituţional consacră formal funcţionarea Consiliului European ca instituţie de sine stătătoare.

Pe langa instituţii, UE include o serie de organisme specializate:

-Mediatorul European şi instituţiile financiare: Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană de Investiţii;

-Organisme cu rol consultativ: Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social

-Organisme interinstituţionale: Oficiul de Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene şi Oficiul de Selecţie a Personalului Comunităţilor Europene;

-Agentii descentralizate:

o 17 agentii comunitare specializate care funcţionează în cadrul domeniului comunitar (primul pilon al Tratatului CE);

o ISIS (Institutul European pentru Studii de Securitate) şi Centrul European pentru Observaţii din Satelit, ambele funcţionale în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comună (al doilea pilon);

o Europol şi Eurojust în cadrul Cooperării Poliţieneşti şi Judiciare în Materie Penală (al treilea pilon).

I. Comisia Europeană

Comisia Europeană este organismul executiv al UE. Ea reprezintă şi susţine interesele Europei în ansamblul său, propunând reglementări şi garantând aplicarea acestora , este gardianul respectării tratatelor, organul executiv al Uniunii Europene.

Ea are rolul de a întocmi proiecte de legi și de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunităților Europene, independent de statele membre, având deci un caracter cu adevărat supranațional. Sediul Comisiei: Berlaymont, Bruxelles. Comisarii acționează exclusiv la dispoziția Uniunii și nu a țărilor de origine. Comisia încorporează un comisar din fiecare stat membru. Fiecare comisar este responsabil de un anumit portofoliu sau un anumit domeniu politic, la fel ca ministrul unui guvern.

Comisarii sunt membri cu drepturi egale ai comisiei, reprezentând deciziile luate pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, începutul și sfârșitul acestuia fiind corelate cu perioada legislativă a Parlamentului European. Comisarii acționează total independent în raport cu guvernele lor naționale. După cum se precizează în art. 157 CE, „Membrii Comisiei își exercită funcțiile în totală independență, în interesul general al Comunităților. În îndeplinirea misiunilor lor, nici nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun guvern sau de la alte organisme. Ei se abțin de la orice acțiune incompatibilă cu caracterul funcțiilor lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest caracter și să nu încerce să-i influențeze pe membrii Comisiei în exercitarea misiunii lor”.Tratatul prevede, de asemenea, incompatibilitățile mandatului de comisar european cu alte activități remunerate sau nu. Limbile de lucru ale Comisiei sunt - engleza, franceza și germana.

Regulamentul de funcționare al Comisiei Europene: este compusă la ora actuală din 27 de comisari, din care unul are funcția de președinte al Comisiei Europene, în prezent presedintele este Jose Manuel Barroso din Portugalia. Consiliul European îl nominalizează pentru fiecare nouă comisie pe președintele acesteia, după care se solicită acordul Parlamentului European. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa din 1 februarie 2003 fiecare stat membru al Uniunii Europene își deleagă câte un comisar, căruia i se alocă o anumită sferă de competență politică, care după posibilități trebuie să corespundă cu autoritatea deținută de statul membru în acel domeniu politic. Consiliul European numește comisarii, după ce fiecare guvern național a propus pentru comisariat câte trei candidați. După numirea acestora se solicită apoi acordul Parlamentului Uniunii Europene conține și alte reglementări organizaționale.

Comisia Europeană reprezintă instituția care apără interesul general al Uniunii.

II. Parlamentul European

Parlamentul European a fost înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957) pentru a reprezenta “popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene", fiind singura instituţie a cărei componenţă este stabilită prin alegeri libere, la nivel european, şi ale cărei şedinţe şi deliberări sunt publice. Iniţial, Parlamentul European a fost organizat ca un ansamblu deliberativ, cu funcţie consultativă şi constituit din membri ai parlamentelor naţionale. Tratatele de la Maastricht şi de la Amsterdam au adus schimbări majore ale rolului său, acesta devenind un organ cu funcţii politice şi cu puteri legislative şi bugetare. Primele alegeri parlamentare generale şi directe au avut loc în iunie 1979, din acel moment desfăşurându-se sistematic o dată la fiecare 5 ani.