Instrumente Juridice Noi în Lupta cu Autoritățile Drepturile Garanții

Capitolul I:

Introducere

Situatia drepturilor omului in Romania a inregistrat in ultimii ani o evolutie demna de remarcat atat in ceea ce priveste elaborarea si adoptarea unor noi proiecte de acte normative, cat si in ceea ce priveste transpunerea practica a dispozitiilor legale in vigoare.

Gravitatea violarilor drepturilor omului obliga insa la o cunoastere extinsa la nivelul intregii populatii, profunda, a normelor imperative in domeniu, asa incat forta coercitiva a statului, sesizat cu situatii de natura celor mentionate, sa poata fi exercitata prin organele sale cu atributii specifice.

Populatia trebuie sa se simta aparata de institutiile statului, obligata sa intervina in situatii de incalcare a drepturilor sale. Pentru ca ideea enuntata sa capete concretete, cetatenii trebuie sa cunoasca mijloacele pe care le au la dispozitie pentru inlaturarea cauzelor si efectelor nerespectarii dispozitiilor legale.

Sigur, in ceea ce priveste cadrul juridic existent se remarca actele si proiectele de acte normative de natura sa asigurare independenta justitiei, inamovibilitatea judecatorilor, cele care fundamenteaza raspunderea ministeriala si accesul la informatie, cele menite sa asigure organizarea si functionarea institutiei avocatului poporului. De asemenea se remarca amendari succesive a legislatiei in materia drepturilor civile ale persoanelor, ale legislatiei penale, inclusiv cea privind executarea pedepselor privative de libertate, promovarea Legii sigurantei nationale, Legii politiei, adoptarea, in vara lui 1999, a Legii cu privire la inlocuirea pedepsei cu inchisoarea contraventionala cu munca in folosul comunitatii, astfel incat sa se asigure o mai mare compatibilitate a legislatiei si practicii din Romania cu standardele europene in domeniu.

Desi s-au remarcat imbunatatiri progresive ale cadrului legal - decizia legislativa in sensul promovarii respectului fata de valorile drepturilor omului, prin modificarea si completarea proiectelor de lege trimise Parlamentului, dar si prin schimbarea legislatiei deja existente, fiind evidenta - multitudinea actelor normative impieteaza asupra formarii unei imagini de ansamblu, coerenta si corecta a cetateanului nedeprins cu abisurile legale.

Avand in vedere locul drepturilor omului in constructia europeana, dar si faptul ca prima jurisdictie internationala de protectie a drepturilor fundamentale a fost asigurata de Curtea Europeana a Dreptului Omului - organ judiciar creat de Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale - supun atentiei sistemul de organizare, structura si functionarea Curtii Europeane a Dreptului Omului, subliniind aspectele privind procedura in fata Curtii, inlusiv cea de examinare a admisibilitatii cererilor, procedura referitoare la fond, audierea, procedura in fata Marii Camere.

Capitolul II:

Surse de consacrare si protectie a drepturilor omului

Sursele internationale de consacrare si protectie a drepturilor omului sunt forme de exprimare a normelor juridice care consacra si garanteaza in plan international drepturile omului.

Sursele internationale se pot clasifica in functie de mai multe criterii. Astfel, ele pot conventionale, cutumiare, jurisprudentiale.

Sursele conventionale pot fi clasificate dpdv al legaturii lor cu domeniul drepturilor omului in surse conventionale specializate in materia drepturilor omului si surse care au legatura cu drepturile omului; din punct de vedere al continutului lor material, sursele conventionale specializate se pot clasifica in: generale (care vizeaza o categorie larga de drepturi si au drept beneficiari potentiali toti indivizii) si speciale (care reglementeaza un anumit drept sau drepturi recunoscute unei anumite categorii de destinatari); dpdv al sferei geografice de aplicare, sursele conventionale sunt surse cu vocatie universala si surse regionale.

Sectiunea I:

Surse conventionale la nivel universal

Acestea sunt conventii adoptate sub egida ONU. Dupa adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, in 1948, Adunarea Generala a ONU a adoptata in acest domeniu peste 60 de conventii si declaratii.

§ 1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului

DUDO proclamata si adoptata de Adunarea Generala a ONU la 10 decembrie 1948 este apreciata ca marcand inceputul unei noi etape in domeniul drepturilor omului. Este primul document international cu vocatie de universalitate in acest domeniu, urmarind, deci, stabilirea unei conceptii unitare a comunitatii internationale despre drepturile si libertatile omului. Filosofia pe care se intemeiaza declaratia este formulata in articolul 1, potrivit caruia „Toate fiintele umane se nasc libere si egale in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa actioneze unele fata de altele intr-un spirit de fraternitate”. Articolul 3 care proclama dreptul la viata, libertate si securitate al persoanei, si art. 22, care introduce drepturile economice, sociale si culturale, de care trebuie sa beneficieze toti, sunt socotite ca exprimand doua din caracteristicile fundamentale ale drepturilor omului: ele sunt universale si inalienabile. Fiecare om se poate bucura de drepturile proclamate fara nicio deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie publica, origine nationala sau sociala, avere sau orice alte imprejurari. Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul la egala protectie in fata legii, fara discriminari. Dupa cum se precizeaza in preambulul DUDO, drepturile pe care aceasta le proclama reprezinta un standard comun de atins de toate popoarele, in asa fel ca aceste drepturi sa fie recunoscute si respectate pretutindeni de catre toate statele. DUDO mai poate fi evaluata si prin prisma principiului cooperarii, potrivit caruia statele trebuie sa coopereze, printre altele si pentru „a asigura respectul universal si aplicare drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti”.