Interdicții la concediere

Interdicţii la concediere

1 Definirea termenului de concediere

Conform art. 58 alineatul 1 din Codul Muncii,concedierea reprezinta modul de încetare a contractului individual de munca din iniţiativa angajatorului. În Codul Muncii,de asemenea sunt reglementate cazurile de concediere si anume: pentru motive care tin de persoana salariatului ( art. 61, lit. a-e ) si pentru motive care nu tin de persoana salariatului (art 65 alineatele 1 si 2).La rândul ei concedierea pentru motive care nu tine de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva.

Pentru a evita abuzurile angajatorilor asupra salariatilor, legea a prevăzut în articolele 59 şi 60 anumite dispoziţii care împiedica în unele situatii concedierea.

2 Interdicţii la concediere

Pentru asigurarea stabilitatii în munca, a salariatilor, legea a prevăzut expres dispoziţii privind regulile ce trebuie respectate cu ocazia concedierii. Sunt avute în vedere în acest scop, în Codul Muncii, interdicţii la concediere care pot fi:

-Interdicţii permanente;

-Interdicţii temporare.

Interdicţii permanente

În Codul Muncii, art 59 este dispusa interdicţia la concediere pentru următoarele motive :

a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională,rasa, culoare, etnie, religie, opţiune politica, origine sociala, handicap, situaţie sau responsabilitate familiala, apartenenţă sau activitate sindicala;

Egalitatea intre femei si barbati este indiscutabil recunoscuta ca un principiu de baza al democratiei atat la nivel international cat si la nivel regional. Romania se numara printre statele care au ratificat cele mai inportante documente ale organizatiilor internationale a caror membra este, precum Organizatia Natiunilor Unite, Organizatia Internationala a Muncii, Consiliul Europei, referitoare la eliminarea discriminarilor pe criterii de sex si de promovare a egalitatii in drepturi intre femei si barbati.

In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii.Este interzisa , prin legislatia in vigoare,orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala. Constituie discriminare directa actele si faptele de excudere , deosebire, restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile sus amintite, care au ca scop sau ca efect neacordarea , restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii. De asemenea , constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele enumerate mai sus , dar care produc efectele unei discriminari directe.

Constituie discriminare si este interzisa modificarea unilaterala de catre angajator a relatiilor de munca sau a conditiilor de munca , inclusiv concedierea persoanei angajate care a inaintat o sesizare ori o reclamatie la nivelul unitatii sau care a depus o plangere , la instantele judecatoresti competente.

Legislatia in vigoare cuprinde dispozitii cu privire la egalitatea de sanse si tratament a tuturor persoanelor , la sanatate , educatie , cultura si la informare.Angajatii au dreptul ca in cazul in care se considera discriminati dupa criteriul de sex sa formuleze sesizari , reclamatii ori plangeri catre angajator sau impotriva lui , daca acesta este direct implicat , si sa solicite sprijinul organizatiei sindicale sau al reprezentantilor salariatilor din unitate pentru rezolvarea situatiei la locul de munca.

b) pentru exercitarea dreptului la greva şi a drepturilor sindicale.

Aceste interdicţii reprezinta consecinţa existentei principului egalităţii de tratament în cadrul relatiilor de munca, a interzicerii discriminării, conform art. 5 din Codul Muncii, precum şi a reglementarii dreptului salariatului de a participa la acţiuni colective şi de a constitui sau de a adera la un sindicat, conform art. 39, alineatul 1 din Hotararea de la 11 ianuarie 2006 data de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Însă, concedierea pentru participarea la greva este interzisa numai în condiţiile în care acest drept este exercitat în condiţiile de legalitate.Potrivit Legii numărul 168 pe 1999 privind soluţionarea conflictelor de munca participarea la greva sau organizarea acesteia , nu reprezinta o încălcare a obligaţiilor de serviciu în cazul în care se respecta condiţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea grevei. Pe durata desfăşurării grevei salariatii isi menţin toate drepturile ce decurg din semnarea contractului individual cu excepţia drepturilor salariale.Potrivit art. 51 lit f din Codul Muncii participarea la greva constitutie unul dintre cauzele care duc la suspendarea de drept a contractului individual de munca. În cazul in care salariatii participa la greva deşi judecatorul a dispus încetarea sau suspendarea ei din motive de ilegalitate angajatorul poate concedia sau poate lua masuri disciplinare pentru cei vinovati.

Interdictii temporare

Codul Muncii in art. 60 alin.1 prevede situatiile cu caracter temporar în care angajatorul nu poate dispune concedierea salariatilor. Astfel concedierea nu poate fi dispusa:

a) pe durata incapacităţii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii;

b) pe durata concediului de carantina;

c) pe durata în care femeia salariata este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat la cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;

Concedierea unei femei în perioada de sarcina şi pana la expirarea a patru luni de naştere nu este permisa, daca angajatorului ii era cunoscuta, la momentul aplicării dispozitiilor de concediere, sarcina sau naşterea ori dacă, în cadrul a doua saptamani dupa realizarea concedierii i se comunica acest lucru.Nu are importanta modul în care angajatul a luat la cunoştinţă de faptul ca femeia salariata este gravida prin constatare directa, prin comunicarea de către ea insasi, prin comunicare medicala, prin comunicare de către alţi colegi.