Interzicerea taxelor vamale la nivelul Uniunii Europene

1. Noțiunea de mărfuri

Noțiunea de marfă nu este explicată de tratatul constitutiv al Uniunii Europene, astfel încât a fost definită de Curtea de Justiție. În accepțiunea jurisprudențială, prin marfă se înțelege orice bun cu valoare economică transportat peste o frontieră în scopul unei tranzacții comerciale. Este relevantă în acest sens speța Comisia c. Italia, delimitarea noțiunii fiind ocazionată de reglementarea italiană instituind taxarea la export a operelor cu valoare artistică, istorică, arheologică sau etnografică; susținerile statului italian potrivit cărora:

- bunurile arătate (și considerate drept „bunuri culturale“) nu ar putea fi asimilate mărfurilor, iar

- scopul impunerii taxei nu ar consta în colectarea de venituri, ci de a asigura protecția „moștenirii artistice“ italiene nu au fost primite, apreciindu-se că nu există niciun motiv pentru care bunurile respective - trecând o frontieră și constituind obiectul unor operațiuni comerciale - să nu fie considerate drept mărfuri și să nu se afle sub incidența regulilor comunitare circumscrise principiului liberei circulații a mărfurilor .

Curtea a statuat că în sfera mărfurilor supuse regimului comunitar al liberei circulații intră si produsele agrare, electricitatea și gazele naturale, inclusiv

- deșeurile fără valoare comercială dar care presupun anumite costuri pentru întreprinderi (inclusiv cele nereciclabile si nereutilizabile. Astfel, în cauza nr. C-2/90, Comisia c. Belgiei, guvernul belgian susținea că deseurile nereciclabile si nereutilizabile nu pot fi apreciate ca fiind mărfuri, întrucât nu au nicio valoare comercială intrinsecă si prin urmare nu pot face obiectul unei vânzări. Operațiunile de eliminare a acestor deseuri ar ține de dispozițiile din tratat relative la libera prestare a serviciilor. Curtea a răspuns însă că obiectele ce sunt transportate peste graniță pentru a da loc unor tranzacții comerciale sunt supuse prevederilor privind libera circulație a mărfurilor. Se observă că uneori noțiunea de marfă este mai greu de precizat, ceea ce pune problema delimitării sferei diverselor libertăți de circulație) precum și :

- materialele audiovizuale , suportul pe care sunt înregistrate sunetele, filmele și alte produse utilizate pentru difuzarea mesajelor televizate (nu și emisiunile sau mesajele publicitare aflate sub incidența regulilor referitoare la libera circulație a serviciilor) sau

- monedele de la data la care nu mai dețin curs legal într-un stat membru (în Thompson fiind vorba despre monede de aur și argint ieșite din circulație ), în timp ce mijloacelor de plată aflate în circulație într-un stat membru le sunt aplicabile regulile privind libera circulație a capitalurilor

Prin urmare, libera circulație a mărfurilor vizează "toate bunurile evaluabile în bani și care pot face obiectul tranzacțiilor comerciale, orice excepție fiind necesar a fi prevăzută expres în tratat".

2. Libera circulație a mărfurilor. Uniunea Vamală

Uniunea vamală constituie una din bazele Uniunii Europene, ideea călăuzitoare care a marcat crearea unei uniuni vamale a fost aceea de a degreva comerțul din cadrul uniunii de taxe și alte bariere comerciale care îngreunează libera circulație a mărfurilor. Ea este compusă din două elemente: interdicția institurii de taxe de import și export precum și a oricăror altor taxe cu efect echivalent taxelor vamale intre statele membre și stabilirea unui tarif vamal comun.