Introducere în studiul dreptului administrativ

Statul, fiind un sistem complex de organizare și conducere a societății, realizează o multitudine de activități, corespunzător funcțiilor îndeplinite, prin autorități constituite în acest scop. Bunăoară administrația publică, privită ca activitate statală și ca formă de organizare socială, realizează acțiunea administrativă în cadrul a numeroase și variate relații sociale.

Multitudinea și varietatea formelor de organizare a administrației publice presupune cu necesitate reglementarea juridică a raporturilor sociale care se stabilesc în cadrul exercitării acțiunii administrative. Administrația publică nu poate exista fără o astfel de reglementare fiind de neconceput o administrație arbitrară, lăsată la bunul plac al guvernanților.

În procesul complex al administrării iau naștere relații sociale care au o reglementare juridică, iar altele, nu impun o asemenea reglementare. Normele juridice care stau la baza acțiunii administrative sunt diferențiate după obiectul și metoda lor de reglementare.Particularitatea reglementării juridice a relațiilor sociale care alcătuiesc administrația publică constă în organizarea executării și executarea în concret a legilor, de către autoritățile administrative, într-un regim juridic special, de drept public administrativ.

Dreptul administrativ cuprinde un nucleu omogen de norme de drept public, ce derivă din voința statului care reglementează raporturile sociale administrative, prin reguli și principii proprii, deosebite de ale altor ramuri. Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementează raporturile sociale referitoare la organizarea și activitatea administrației publice pe baza și în executarea legii.

De la originea sa și până în prezent, dreptul administrativ a cunoscut numeroase caractere proprii, unele cu conținut tehnic, tocmai datorită evoluției sale, mult mai rapidă decât a dreptului privat și a faptului că are un conținut dificil de cunoscut, în urma necodificării.

Desprindem următoarele caractere ale dreptului administrativ:dreptul administrativ este o ramură a dreptului public intern care cuprinde norme juridice edictate de către stat și alte autorități publice;dreptul administrativ este o ramură autonomă a sistemului de drept. Această autonomie se manifestă atât față de celelalte ramuri ale dreptului public, cât și față de dreptul privat;dreptul administrativ are caracterul de drept comun aplicabil tuturor raporturilor administrative de interes general, fără a deosebi subiectele ce realizează acțiunea administrativă;normele dreptului administrativ au un caracter instabil, ce constă în rapiditatea modificării sau înlocuirii acestora, după adoptare, datorită necodificării lor. Aceste norme se găsesc în diferite acte normative ce reglementează aspecte diverse ale relațiilor sociale;normele dreptului administrativ au un caracter autoritar. Pe baza acestor norme, raporturile de drept administrativ se caracterizează prin subordonarea particularilor față de autoritățile ce înfăptuiesc administrația publică. Aceste autorități pot da ordine și lua decizii unilaterale iar în materie contractuală pot în multe situații să modifice unilateral elementele contractului. În caz de neexecutare, pe baza normelor dreptului administrativ se poate recurge la forța publică. Cu toate acestea, impunerea interesului public nu se face arbitrar, existând norme speciale ale dreptului administrativ care apără particularii în relațiile cu administrația publică. Bunăoară teoria impreviziunii în materia contractelor administrative, dă posibilitatea cocontractantului să obțină o indemnizație din partea administrației publice, atunci când în interes public, nu se mai poate continua serviciul public;dreptul administrativ este un drept evoluat. Regimul administrativ obligă să se statueze prin reguli scrise cu suport constituțional. Odată cu dezvoltarea societății și apariția unor noi nevoi sociale, mai diversificate și mai complexe, în epoca contemporană au loc transformări ale instituțiilor administrative tradiționale, recurgându-se la noi modalități de acțiune administrativă. Bunăoară în domeniul economic și social, statul sub influența ideologiilor liberale caută să substituie progresiv, metodelor autoritare, procedee contractuale. Astfel se pune bazele unei noi forme de administrație, administrația contractuală.

Normele juridice sunt reguli de conduită -generală, impersonală și obligatorie- edictate de către autoritățile statale competente, în scopul asigurării ordinii sociale care pot fi aduse la îndeplinire prin exercițiul forței publice.

Normele administrative reprezintă o categorie, aparte a normelor juridice, referitoare la acțiunea administrativă de interes general și la autoritățile care realizează această acțiune, în regim de drept public. Aceste norme sunt instituite în baza și pentru executarea legii.

Orice normă juridică are o structură internă prin conținutul căreia, voința legiuitorului, cu privire la un anumit comportament, ajunge la subiect și o structură exterioară de formulare în texte normative, care reflectă construcția tehnico-legislativă a normei juridice.

Structura internă privește logica internă a normei juridice care ține seama de logica acțiunii și impune o anumită conduită pentru subiectele de drept, precum și consecințele juridice ce decurg din nerespectarea conduitei prescrise. Această structură a normei juridice este cunoscută sub denumirea de structura logico-juridică.

Normele juridice se exprimă în acte normative. Ca urmare, structura exterioară, ce poartă denumirea de structură tehnico-legislativă, privește modul de exprimare a conținutului unei norme juridice și integrarea ei într-un act normativ. Actele normative sunt structurate pe părți, titluri, capitole, secțiuni, articole și alineate. Dintre aceste elemente articolele reprezintă mijlocul de bază al alcătuirii unui act normativ. El conține de regulă o normă juridică dar sunt situații când mai multe articole alcătuiesc o normă juridică sau un articol poate conține mai multe norme juridice; această structură nu coincide în toate cazurile cu structura logico-juridică.

În funcție de specificul raporturilor sociale pe care le reglementează, normele dreptului administrativ au fost clasificate în doctrină astfel: norme care au ca obiect raporturile dintre autoritățile publice, pe de o parte, și dintre acestea și persoanele fizice și juridice, pe de altă parte; normele referitoare la statutul funcționarului public; norme care reglementează răspunderea patrimonială a autorităților administrației publice, precum și răspunderea administrativă (contravențională) a persoanelor fizice și juridice; norme care reglementează instituția contenciosului administrativ; norme procesuale care reglementează principiile și procedura după care se desfășoară activitatea autorităților administrației publice.