Investigarea Criminalistică a Infracțiunii de Viol

I. CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A VIOLURILOR

Infracţiunea de viol, prevăzută în cuprinsul art. 217 din Codul Penal, este reglementată într-o formă cadru şi o formă agravată, după cum urmează:

a) forma cadru – actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

b) forma agravată – cuprinde mai multe modalităţi calificate după modul de operare, calitatea subiectului activ, a subiectului pasiv şi urmările desfăşurării activităţii ilicite:

- fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;

- victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

- victima este un membru de familie;

- victima era un minor care nu împlinise vârsta de 15 ani;

- s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

- fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

Se apreciază că incriminarea infracţiunilor contra libertăţii sexuale se constituie într-un instrument juridic menit să transpună în practică principiul constituţional ce garantează dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. Dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi este, de fapt, un aspect al vieţii intime şi private fiind unul dintre cele mai naturale, inalienabile şi imprescriptibile drepturi ale omului.

Trebuie observat că dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi trebuie observat în întreaga sa complexitate. În primul rând, fiecare persoană poate dispune cu privire la viaţa sa privată aşa cum doreşte, cu condiţia să nu abuzeze – să nu prejudicieze alte persoane, ordinea publică şi bunele moravuri. Acest drept are o valoare aparte pentru viaţa şi libertatea persoanei fiind stipulat şi în Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice – nimeni nu va putea fi obiectul imixtiunilor arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa, în domiciliul sau corespondenţa sa ori atingerilor ilegale în onoarea şi reputaţia sa. Incriminarea infracţiunilor contra libertăţii sexuale este de natură a asigura desfăşurarea liberă, în conformitate cu regulile moralei, a vieţii sexuale a fiecărei persoane; a păstra viaţa sexuală în limite dezirabile firii şi naturii omului.

II.Principalele probleme pe care trebuie să le lămurească cercetarea

Într-o abordare pe care o consider logică, ancheta va trebui să lămurească:

- existenţa actului sexual;

- identitatea făptuitorilor şi a persoanei vătămate;

- natura relaţiilor dintre făptuitori şi victimă;

- existenţa constrângerii ori a imposibilităţii victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa;

- modul de operare folosit de către făptuitori;

- locul şi timpul desfăşurării activităţii considerate ilicite;

- identitatea persoanelor care cunosc elemente cu privire la desfăşurarea activităţii ilicite;

- consecinţele desfăşurării activităţii ilicite şi concursul de infracţiuni.

a. Existenţa actului sexual – asigură realizarea elementului material din cadrul laturii obiective a infracţiunii de viol, este activitatea pe care legiuitorul a considerat-o, în condiţiile existenţei constrângerii ori a imposibilităţii victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, ca fiind deosebit de periculoasă. În cadrul acestei infracţiuni apreciem că legiuitorul a dorit să incrimineze orice manifestare sexuală ce presupune contactul direct între două sau mai multe persoane, indiferent de sexul acestora.