Izvoare de Drept

Notiunea de izvor de drept are doua întelesuri:

- în sens material, ea desemneaza totalitatea conditiilor materiale si spirituale de

existenta care determina prin manifestarea lor o anumita reglementare, solutie normativa;

- în sens formal, ea reprezina forma de exteriorizare (de

exprimare) a normelor juridice, cu alte cuvinte unde anume se gasesc

normele juridice într-un sistem de drept dat.

Forme de exprimare a izvoarelor de drept:

1. Actele normative

2. Obiceiul juridic (cutuma)

3. Jurisprudenta (precedentul judiciar)

4. Doctrina juridica (literatura juridica)

5. Contractul normativ.

1. Actele normative

Principalul izvor de drept, în sistemul nostru, ca de altfel în toate sistemele de drept care apartin familiei dreptului romanic (continental), este legea.

Termenul lege, ca izvor de drept, are de asemenea doua întelesuri:

. în sens larg, ea desemneaza orice act normativ adoptat de organismele competente ale statului (legi, decrete, ordonante, hotarâri etc.);

. în sens restrâns, ea priveste numai o anumita categorie de acte normative, si anume cele adoptate de Parlament. Potrivit art. 72 din Constitutie, Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

Legile constitutionale cuprind Constitutia si legile de modificare a acesteia.

Legile organice formeaza o categorie speciala de legi ce reglementeaza domenii de mare importanta pentru societate (sistemul electoral, organizarea si functionarea partidelor politice, organizarea si desfasurarea referendumului, organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, regimul starii de asediu si al celei de urgenta,

infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora etc.).

În categoria legilor ordinare se încadreaza toate celelalte legi adoptate de Parlament si care reglementeaza domenii ce nu au fost declarate prin Constitutie ca fiind supuse reglementarii organice. Între legile ordinare, o importanta deosebita prezinta codurile (Codul penal, Codul civil, Codul de procedura penala, Codul de procedura civila, Codul comercial, Codul muncii etc.) care reprezinta un ansamblu sistematizat de

norme juridice fundamentale pentru o anumita ramura de drept.

În ceea ce priveste Codul civil, trebuie aratat ca acesta reprezinta cea mai veche lege româneasca aflata înca în vigoare. Inspirat din Codul civil francez (napoleonean) din 1804, Codul civil român a fost adoptat în 1864. De atunci a suferit numeroase critici ale doctrinei, modificari si abrogari partiale succesive, dar în sine continua sa constituie un model de longevitate si rigoare.

Alaturi de legi, decretele-lege, decretele, ordonantele si hotarârile Guvernului, ordinele, instructiunile si regulamentele ministrilor ori ale altor conducatori ai organelor administratiei publice centrale sau locale au de asemenea valoare normativa, cuprinzând norme juridice si constituind, ca urmare, izvoare de drept.

În ansamblu, actele normative formeaza un sistem cu o structura piramidala, supus principiului ierarhiei actelor normative, potrivit caruia, dupa cum am vazut, actele normative inferioare trebuie sa fie conforme cu cele superioare si toate la un loc cu prevederile Constitutiei.