Izvoarele Complementare

REFERAT

IZVOARELE COMPLEMENTARE

Spre deosebire de izvoarele derivate si de cele care sunt constituite din angajamentele externe ale Comunitatilor, care rezulta (ambele) din exercitarea de catre institutiile comunitare a competentelor ce le-au fost atribuite prin tratate, în acest caz avem de-a face cu izvoare care rezulta din acordurile încheiate între statele membre în domeniile de competenta nationala. în masura în care obiectul lor se situeaza în câmpul si în prelungirea obiectivelor definite de tratate, poarta denumirea de ,.drept (izvoare) complcmentar(c) si pot fi considerate norme de drept comunitar, în sens larg.

Alaturi de actele comunitare precizate în articolul 249 T.C.E., exista o serie de acte derivate numite atipice", deoarece nu apar în clasificarea facuta de articolul mentionat. în aceasta categorie intra urmatoarele acte comunitare: asa-numitele acte interne, care cuprind regulamente de organizare si functionare a organelor sau institutiilor, statute, regulamente financiare etc, pe de o parte, iar, pe de alta parte, actele sui generis, si anume: hotarâri cu caracter general1, rezolutii, declaratii, concluzii, programe de actiune, comunicari ale Comisiei, acorduri inter-institutionale.

Adoptarea acestui tip de acte a fost legitimata de C.J.C.E., sub rezerva ca acestea sa nu deroge de la prevederile Tratatelor constitutive, principiu valabil, de altfel, pentru întregul drept derivat ai carui emitenti sunt institutiile comunitare.

Actele interne ale institutiilor comunitare

Aceste acte privesc activitatea interna a institutiilor. Asa cum precizam mai sus, este vorba despre:

1. Statute, regulamente interne, regulamente financiare etc. Astfel, fiecare dintre institutiile comunitare are dreptul, prevazut de Tratate, de a-si elabora Regulamentul de organizare interna si de functionare2. De asemenea, putem da ca exemple care intra în aceasta categorie: actele adoptate de o institutie în executarea statutului functionarilor comunitari (numire, promovare etc), regulamentele financiare prevazute de articolul 2793 T.C.E.

2. Acte pregatitoare în cadrul etapelor procesului decizional. în aceasta categorie intra: propunerile Comisiei; programele generale pe care trebuie sa le adopte institutiile1; recomandarea adresata de Comisie Consiliului în vede rea încheierii unui acord international; deliberarea Consiliului cu privire la negocierea si încheierea unui acord international.

3. Acte care modifica dispozitiile institutionale ale Tratatelor. Astfel, articolul

2212 T.C.E. prevede ca, la cererea C.J.C.E., Consiliul, statuând cu unanimitate, poate creste numarul judecatorilor si poate face adaptarile necesare modului de organizare a sesiunilor Curtii în plen sau în Camere.

Aceste acte nu produc, în general, efect juridic decât în cadrul relatiilor inter-institutionale; exista situatii în care efectele se extind si în afara acestui cadru. Astfel, Statutul functionarilor comunitari are forma unui regulament al Consiliului, iar actele adoptate de institutii în baza Statutului pot determina efecte juridice în afara administratiei comunitare; de asemenea, Regulamentul de procedura al C.J.C.E. determina, evident, si efecte externe, si exemplele pot continua.

Actele sui generis

1. Hotarâri având caracter general

Aceste hotarâri sunt, uneori, desemnate prin termenul de decizii", fara a avea, însa, nici o legatura cu actul derivat reglementat de articolul 249 T.C.E., analizat anterior. Hotarârile în discutie sunt acte generale care nu au destinatari desemnati. Poate fi vorba despre hotarâri prevazute de Tratate", caz în care Tratatul însusi determina ce efecte juridice le acorda. De asemenea, poate fi vorba despre decizii de ordine interna. In plus, spre exemplu, prin aceste hotarâri, Consiliul poate stabili lista produselor considerate materii de razboi sau poate aproba acorduri internationale. în orice caz, daca aceste hotarâri produc efecte juridice, atunci ele pot fi supuse controlului Curtii de Justitie.

2. Rezolutii, concluzii, programe de actiune, declaratii adoptate

de Consiliu, comunicari ale Comisiei, declaratii comune