Izvoarele Dreptului

Pentru a deveni obligatorii pentru fiecare membru al societatii cat si pentru intreaga colectivitate umana, ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat si care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman în principalele relatii din societate, într-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului si statornicirii spiritului de dreptate, acestea trebuie exprimate prin norme care vor imbraca o anumita forma, denumita izvor de drept sau surse ale dreptului, motiv pentru care in literatura juridica se considera, in general, ca notiunea de izvor si cea de forma de exprimare a dreptului, sunt sinonime.

Trebuie facuta o distinctie între sensul juridic al notiunii de izvor de drept si semnificatia sa istorica. În întelesul pe care-l confera istoria si arheologia juridica notiunii de izvor, acest concept semnifica un anumit document care atesta o forma suprapusa de drept (izvoare – relicve sau vestigii de civilizatie juridica).

Izvoarele de drept sunt clasificate dupa diferite criterii :

- Dupa modul de transmitere :

- izvoare scrise – norma juridica

- izvoare nescrise – obiceiul

- Dupa caracterul oficial sau neoficial :

- izvor oficial - legea

- izvoare neoficiale - obiceiul, doctrina

- Dupa mod ul de impunere :

- izvoare directte

-izvoare indirecte: obiceiul sau normele elaborate de organizatiile nestatale, care pentru a fi obligatorii trebuie validate de o autoritate statala

- Dupa modul de creare :

- izvoare creatoare - legea si cutuma, deoarece creaza legi noi

- izvoare interpretative - jurisprudenta si doctrina, care interpreteaza legile existente

- Enumerativ :

- obiceiul juridic – cutuma

- practica juridica – jurisprudenta

- precedentul juridic

- doctrina

- contractul normativ

- actul normativtuma

Analiza termenului “izvor de drept” a evidentiat doua sensuri ale acestuia:

- izvor de drept în sens formal

- izvor de drept în sens material

Este necesar a se face distinctie intre izvoarele formale si izvoarele materiale ale dreptului.

Izvoarele materiale, denumite si reale, sunt reprezentate de realitatea exterioara, sunt reprezentate de realitatea exterioara, care determina actiunea legiuitorului, asfel ca , prin izvor de drept in sens material, intelegem viata sociala, ecomomica si culturala in complexitatea ei, progresul social, care determina nasterea unor reguli de drept si institutii.

Sensul juridic al notiunii de izvor formal al dreptului, surprinde o multitudine de aspecte si modalitati prin care continutul normei de drept devine norma de conduita si se impune ca model de urmat in relatiile sociale, reprezentand astfel, regula de conduita prescrisa si exteriorizata, cuprinsa intr-o anumita haina juridica.

Din punct de vedere juridic, ne intereseaza in special izvoarele formale sau formale de exprimare a normelor de drept .

Izvoarele formale ale dreptului

Din punct de vedere juridic, prezinta un interes deosebit, izvoarele formale ale dreptului, care au in vedere o multitudine de aspecte si modalitati prin care semnificatia normei de drept este regula de conduita sociala si se impune ca model de urmat în relatiile interumane.