Izvoarele dreptului civil - legea civilă ca izvor al dreptului civil

Intr-un prim sens, prin izvor al dreptului

civil intelegem conditiile materiale de existenta care genereaza normele acestei ramuri; se refera

la notiunea de izvor de drept civil in sens material.

In cel de-al doilea sens, juridic, expresia ”izvor de drept civil” desemneaza formele specifice de exprimare a normelor dreptului civil; de data aceasta ne referim la notiunea de “izvor de drept civil” in sens formal.

In prezent, principalele forme juridice in care se exprima izvoarele dreptului civil sunt legile – acte normative adoptate de Parlamentul Romaniei – si hotararile Guvernului Romaniei.

Tot caracter de izvor al dreptului civil are si actul normativ adoptat de un ministru ori seful unui alt organ al administratiei de stat – indiferent de denumire ordin, instructie, regulament etc. – daca are ca obiect de reglementare relatii sociale ce intra in “obiectul dreptului civil”.

In afara de actele normative sus-mentionate – ca forme de izvoare ale dreptului civil roman – se cuvine a se retine ca, in masura in care n-au fost abrogate dupa Revolutia din decembrie 1989, constituie izvoare ale dreptului civil si actele normative anterioare, care reglementau raporturi civile: legi, decrete, ordine, instructiuni.

In categoria izvoarelor dreptului civil trebuie incadrate si reglementarile internationale cu conditia ca Romania sa fie parte la ele si, evident, numai daca acestea privesc relatii sociale ce intra in obiectul dreptului civil roman.

LEGILE

a. Constitutia

Desi este principalul izvor pentru dreptul constitutional, Constitutia este izvor important si pentru dreptul civil, deoarece:

1) unele din drepturile fundamentale ale cetatenilor sunt, in acelasi timp, drepturi subiective civile, care au ca titular persoana fizica;

2) Principiile fundamentale ale dreptului civil au ca izvor primar chiar textele constitutionale;

3) Normele constitutionale care reglementeaza organele statului intereseaza dreptul civil sub aspectul regimului persoanelor juridice romane.

b. Codul civil roman

Avand ca model Codul civil francez, de la 1804, Codul civil roman a fost adoptat in 1864 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 1865.

Structural, Codul civil este alcatuit dintr-un titlu preliminar “Despre efectele si aplicarea legilor in genere “ – si trei carti:

- Cartea I – “Despre persoane (in prezent abrogata);

- Cartea II – “Despre bunuri si despre deosebitele modificari ale proprietatii”

- Cartea III – “Despre diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea”

In decursul celor 143 de ani, Codul civil a suferit undele abrogari sau modificari.

Asadar, de lege lata:

1. Sunt izvoare ale dreptului civil numai actele normative; in aceasta notiune, insa, se incadreaza atat reglementarile interne (legi, dcrete, hotarari si ordonantele guvernului), cat si cele intarnationale acceptate de Romania

2. Obiceiul si morala nu sunt si nu pot fi izvoare distincte ale dreptului civil; regulile de conduita cristalizate in cadrul acestora se integreaza in ipotezele si dispozitiile normelor de drept civil, in masura in care aceste norme fac trimitere expresa la obicei sau regulile de convietuire sociala.

3. Precedentul judiciar (practica judiciara) si doctrina nu sunt si nu pot fi izvoare ale dreptului; ele prezinta, insa, utilitate in interpretarea si aplicarea corecta a normelor cuprinse in actele normative, ca si in perfectionarea legislatiei civile.

Aplicarea legii civile

Legea civila actioneaza sub trei aspecte:

- O anumita durata(caci legea nu este eterna),se numeste si ,,Aplicarea legii civile in spatiu”

- Pe un anumit teritoriu(exista atatea legi civile nationale cate state suverane coexista)si se numeste ,,Aplicarea legii civile in spatiu”

- Cu privire la anumite subiecte care sunt destiantarii legii,si se numste ,,Aplicarea legii civile asupra persoanelor.