Izvoarele dreptului constituțional

Dreptul constituie un sistem de norme, care îmbraca o anumită haina juridica, ia o anumită forma, datorita careia sunt aduse la cunoştinţă întregii societati.

Forma de exprimare a formelor juridice, modalitatea principala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror comportament il prescrie,poarta denumirea de izvor de drept.

Noţiunea de izvor de drept este utilizata în mai multe sensuri, dintre care cele mai raspandite sunt:

• Izvor material si izvor formal al dreptului

• Izvor direct si izvor indirect

• Izvor scris si izvor nescris al dreptului

Izvoarele materiale ale dreptului mai sunt denumite si izvoare reale. Ele sunt concepute ca un sistem de factori sociali, politici, ideologici, precum cadrul natural, social-uman, etc., care determină actiunea legiuitorului sau da nastere unor reguli izvorate din necesitatea practica de reglementare prin norme juridice a unor relatii sociale.

Izvorul formal al dreptului se interpretează ca forma de adoptare sau sanctionare a normelor juridice, modul de exprimare a normelor, adică sursa în care normele juridice sunt reflectate. Izvorul formal caracterizează mijloacele speciale pe care statul le aplică pentru ca voinţa guvernantilor sa capete un vesmant juridic. De obicei, acest rol revine actelor normative.

Izvorul indirect sunt considerate acele izvoare, care pentru a fi considerate juridice, trebuie sa fie validate, sanctionată de autoritatea publică competenta. În calitate de izvor indirect pot servi, de exemplu, obiceiurile sau normele elaborate de organizatiile nestatale. Aceste norme devin juridice numai din momentul în care au fost confirmate în modul respectiv de autoritatea publica.

Izvoarele scrise sunt considerate izvoarele, care necesita o formulare stricta, determinata de principiile legiferarii. De exemplu actul normativ se prezinta totdeauna sub formă scrisa, pe când obiceiul poate fi transmis ai pe cale orala.

In opinia lui Maria Harbada* ,sistemul de izvoare al dreptului roman,include urmatoarele izvoare:Constitutia,legea,cutuma,contractul normativ.Intr-adevar,acestea sunt izvoare ale dreptului,insa alaturi de ele, Emil Balan** completeaza aceasta clasificare adaugand:Ordonantele Guvernului,Hotararile Guvernului,Ordinele si instructiunile Administratiei Ministeriale.Fiecare autor in parte clasifica izvoarele dreptului intr-o ordine diferita,dar intotdeauna Constitutia va fi pe primul loc,ea fiind legea fundamentala ,stand la baza reglementarilor din toate ramurile de drept.

Tinand cont de si parerea altor autori,mai regasim anumite completari la clasificarea izvoarelor de drept.Astfel,Constantin Acostioaei*mai remarca a fi izvor de drept Jurisprudenta,Doctrina Juridica,Acordurile si Conventiile Internationale.Conform acestei clasificari corespunde si parerea altor doi autori Antonie Iorgovan** si Florin Oprea***.In urma consultarii opiniilor acestor cinci autori,am reusit sa alcatuim o clasificare completa a izvoarelor dreptului.

In cadrul sistemului pe care il formeaza pornind de la criteriul fortei lor juridice,izvoarele formale de drept cunosc o anumita ierarhizare.In varful ierarhiei se fla ca principal izvor de drept,Constitutia,legea fundamentala.Suprematia Constitutiei este unanim recunoscuta de toti autorii.Constitutia sta la baza reglementarilor din toate ramurile de drept..Toate celelalte legi trebuie sa i se supuna;nu trebuie sa contina prevederi care sa contravina spiritului ei.Emil Balan,in lucrarea sa,afirma ca pentru dreptul administrativ,Constitutia reprezinta izvorul normelor care stabilesc prerogativele fundamentale ale Administratiei Publice,finalitatea demersului administrativ.Conform lui Antonie Iorgovan,ea apare ca o norma constitutionala ce stabileste sensul oricarei activitati.

Potrivit ierarhizarii in cadrul sistemului izvoarelui dreptului,pe pozitia urmatoare legii fundamentale,se afla LEGILE.Legea reprezinta actul normativ elaborat de Parlament,organul puterii legiuitoare.Legile au o forta juridica deosebita in ierarhia izvoarelor de drept.Forta juridica superioara legii,este determinata de calitatea organului de stat care o emite(Parlamentul),reprezentant al vointei si al intereselor alegatorilor. Legile se clasifica in legi organice si legi ordinare(conform opiniei autorilor Florin Oprea,Emil Balan).Insa,Maria Harbada si Constantin Acostioaei,mai adauga la aceasta clasificare si legile constitutionale. Legile organice reglementeaza cele mai importante domenii de activitati umane si relatiile create in cadrul lor,domenii de importanta majora pentru societate,prevazute in art.73,alin.3 din Constitutie:atributiile organelor de stat,sistemul electoral.Legile ordinare sunt acele legi care contin reglemenatri cu caracter pentru alte domenii decat cele rezervate legilor organice.Acestea se adopta cu majoritatea voturilor parlamentarilor prezenti. Legile constitutionale ,potrivit Mariei Harbada,sunt cele care revizuiesc Constitutia dupa o anumita procedura.

Ierarhia izvoarelor de drept continua cu hotararile Parlamentului.Potrivit autorului Florin Oprea,aceste hotarari privesc Regulamentele Camerelor(Regulamentul Sena tului,Regulamentul Camerei Deputatilor si Regulamentul sedintelor comune ale Senatului si Camerei Deputatilor.Maria Harbada afirma ca hotararile Guvernului sunt emise in vederea organizarii executarii legilor.