Extras din referat
Cuvantul drept deriva din latinescul 'directus' care evoca sensul de direct, rectiliniu, adica o regula de conduita fara specificarea continutului. In limba romana, ca de altfel si in numeroase alte limbi, termenul drept este folosit in doua sensuri ?i anume:
a) ca ansamblu de reguli juridice de conduita sau normele juridice din societate, denumit si drept obiectiv ;
b) dreptul ce apartine unei persoane (fizice sau juridice) in temeiul normei juridice, pe care-l denumim drept subiectiv.
Dreptul constituie un sistem de norme, care imbraca o anumita haina juridica, ia o anumita forma, datorita careia sunt aduse la cunostinta intregii societati.
"Dreptul, - scria Hegel, - trece in existenta faptica mai intai prin forma, prin faptul ca este pus ca lege..." Forma de exprimare a formelor juridice, modalitatea principala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror comportament il prescrie poarta denumirea de izvor de drept.
Notiunea de izvor de drept este utilizata in mai multe sensuri, dintre care cele mai raspandite sunt:
" Izvor material si izvor formal al dreptului
" Izvor direct si izvor indirect
" Izvor scris si izvor nescris al dreptului
" Izvor intern si izvor extern al dreptului
Izvoarele materiale numite de catre Georges Ripert "fortele creatoare ale dreptului", iar de catre Jean Louis Bergel "izvoare substantiale", izvoarele materiale sunt izvoarele reale ale dreptului pozitiv. Ele reprezinta infrastructura oricarui sistem de drept pozitiv. Dreptul pozitiv este secretia constiintei juridice a societatii respective. Din relatiile sociale care se cumuleaza ?i se generalizeaza apare acel curent general de opinie pe care îl numim constiinta juridica colectiva a societatii respective. Din aceasta constiinta colectiva a societatii se iveste dreptul pozitiv, fie c? este vorba de un drept cutumiar, constituit într-un mod inconstient si latent, fie c? este vorba de legea scrisa, care se formeaz? prin actiunea constienta a legiuitorului. Dar, dreptul pozitiv este rezultatul constiintei juridice, mai mult sau mai putin generalizate, a societatii respective.
Într-o alta definire izvoarele materiale ale dreptului (sociale, economice, culturale, ideologice, etc.) reprezinta factorii ce dau continut concret dreptului pozitiv, concentrand nevoile reale ale vietii si relevandu-se legiuitorului sub forma unor comandamente sociale (comenzi sociale).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Izvoarele Dreptului Familiei.doc