Izvoarele Dreptului Muncii

I. Definitia dreptului muncii

Dreptul muncii reprezintă acea ramură autonomă a dreptului privat alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile sociale individuale şi colective de muncă ce se stabilesc între angajatori şi salariaţi.

II. Izvoarele dreptului muncii

1. Notiuni generale

Izvoarele (sursele) dreptului muncii reprezinta formele specifice de exprimare a normelor juridice in acest domeniu.

Izvoarele formale ale dreptului muncii sunt actele normative, respectiv actele juridice care emana de la organele de stat investite cu prerogativa legiferarii.

In principiu, in legislatia noastra, singurele izvoare ale dreptului muncii sunt actele normative.

In ceea ce priveste problema de a sti daca exista si alte izvoare ale dreptului muncii, mentionam ca morala (regulile de convetuire sociala) si obiceiul (cutuma), prin ele insele, nu constituie izvoare ale dreptului muncii, ci numai in masura in care se integreaza in ipotezele si dispozitiile normelor juridice de dreptul muncii, prin trimiterea expresa facuta in cuprinsul unui act normativ. De exemplu, art. 18 alin. (1) lit. f) din codul muncii prevede obligatia angajatorului de a informa salariatul atunci cand acesta va desfasura munca in strainatate cu privire la obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata, libertatea sau siguranta personala.

Jurisprudenta si doctrina nu constituie izvoare ale dreptului muncii. Atributiile judecatorului se limiteaza la solutionarea litigiului cu care a fost sesizat, prin aplicarea normelor juridice in vigoare la situatia de fapt pe care a stabilit-o in baza probatoriului administrat, hotararea pronuntata producand efecte numai fata de partile implicate in cauza. In acelasi mod, opiniile exprimate in literatura de specialitate contribuie la intelegerea, explicarea si interpretarea normelor juridice in vigoare, neavand putinta de a legifera sau de a adauga la legea existenta, insa ofera adesea solutii care sunt avute in vedere in practica ori sunt preluate de legiuitor si transpuse in acte normative.

Cu toate acestea, caracterul de izvor al dreptului muncii poate fi recunoscut jurisprudentei, in privinta deciziilor Curtii Constitutionale si deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Deciziile Curtii Constitutionale (care declara neconstitutional un text dintr-un act normativ sau actul normativ in intregime ori care constata constitutionalitatea unui text, respingand exceptia de neconstitutionalitate invocata in conditiile legii, au caracter general obligatoriu, au putere numai pentru viitor si sunt opozabile tuturor.

Deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntate in cadrul recursurilor in interesul legii, daca au ca obiect probleme apartinand legislatiei muncii, confera caracter unitar interpretarii si aplicarii normelor juridice din dreptul muncii, putand fi considerate izvoare ale dreptului muncii.

2. Categorii de izvoare ale dreptului muncii

Izvoarele dreptului muncii, ca forme de exprimare a normelor juridice referitoare la prestarea muncii in calitate de salariat, se impart in:

a) Izvoare comune cu cele ale altor ramuri de drept;

b) Izvoare specifice ale dreptului muncii, care pot fi la randul lor, izvoare interne si izvoare internationale;

2.1 Izvoarele comune cu cele ale altor ramuri de drept

Izvoarele comune cu cele ale altor ramuri de drept sunt reprezentate de urmatoarele categorii de acte normative, deosebite in functie de organul de stat de la care emana si de natura lor: legile (legi constitutionale, legi organice, si legi ordinare); ordonantele Guvernului; hotararile Guvernului; ordinile si instructiunile ministrilor; ordinile, instructiunile si regulamentele conducatorilor organelor centrale si locale ale administratiei de stat.

a) Constituia reprezinta legea fundamentala si, prin urmare, cel mai important izvor de drept.

In Constitutia Romaniei sunt prevazute reglementari de baza din dreptul muncii, precum si dreptul la munca, protectia sociala a salariatiilor, durata normala a zilei de lucru, egalitatea de remunerare dintre femei si barbati, dreptul la negocierile colective (art. 41), dreptul de asociere (art. 40), dreptul la greva (art. 43), interzicerea muncii fortate (art. 42), varsta minima pentru dobandirea calitatii de salariat (art. 49 alin. 4).

Desi, este principalul izvor pentru dreptul constitutional, Constitutia este izvor important si pentru dreptul muncii deoarece: unele drepturi fundamentale ale cetatenilor sunt legate de munca si intereseaza dreptul muncii.