Izvoarele Dreptului Penal

1. Introducere

Dreptul penal este o ramură a sistemului nostru de drept, fiind alcătuit dintr-o totalitate de norme juridice legiferate de puterea legislativă, care stabilesc ce fapte constituie infracţiuni, condiţiile răspunderii penale, sancţiunile şi alte măsuri ce urmează a fi aplicate sau luate de către instanţele judecătoreşti persoanelor care au săvârşit infracţiuni, în scopul apărării celor mai importante valori sociale ale statului de drept.

În doctrina juridică, termenul de izvor de drept are mai multe accepţiuni, făcându-se distincţie între izvoarele materiale şi formale, între izvoarele interne şi externe, între cele directe şi indirecte.

Prin prisma dreptului penal sunt recunoscute ca izvoare formale şi directe actele normative, care, prin forma şi conţinutul lor, oferă posibilitatea exprimării precise a regulilor de conduită ce sunt specifice acestei ramuri de drept.

Izvoarele dreptului penal sunt acele acte normative care, în cuprinsul lor, stabilesc faptele care constituie infracţiuni, sancţiunile ce se pot aplica, condiţiile răspunderii penale, precum şi actele normative care prevăd dispoziţii obligatorii de respectat în procesul de elaborare şi aplicare a dreptului penal.

2. Specificul izvoarelor dreptului penal

În raport cu alte ramuri de drept, izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr şi, fiind precis determinate, oferă posibilitatea unei delimitări şi interpretări excate a normelor juridice care aparţin dreptului penal.

În accepţiunea art. 141 Cod penal, prin prisma formei pe care pot să o îmbrace, izvoare ale dreptului penal pot fi doar legile penale.

Normele juridice penale, în primul rând cele generale, dar şi o mare parte din cele speciale, care au un grad ridicat de stablitate, sunt cuprinse în Codul penal.

3. Izvoare de drept penal

3.1. Constituţia României

O importanţă deosebită pentru dreptul penal o prezintă acele dispoziţii constituţionale care vizează în mod explicit sfera de reglementare a acestei ramuri de drept cum ar fi: art. 19 (extrădarea şi expulzarea), art.53 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi), art. 23 (prezumţia de nevinovăţie).

Pentru dreptul penal prezintă un interes deosebit Titlul II, capitolele II şi III din Constituţie care consacră drepturile şi libertăţile fundamentale, precum şi îndatoririle fundamentale.

3.2. Tratatele şi convenţiile internaţionale

Tratatele şi convenţiile internaţionale constituie izvoare ale dreptului penal în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii, în măsura în care sunt ratificate.

Tratatele şi convenţiile internaţionale care constituie izvoare directe ale dreptului penal sunt reprezentate de acele tratate sau convenţii referitoare la asistenţa juridică internaţională (ex: convenţiile bilaterale cu privire la extrădare).

Ca şi izvoare indirecte pentru dreptul penal sunt considerate tratatele şi convenţiile care cuprind angajamentele statelor părţi de a incrimina pe plan intern anumite fapte socialmente periculoase.

3.3. Legile penale – izvoare principale ale dreptului penal

Legile penale au fost adoptate anume pentru a reglementa relaţiile sociale ce se formează între oameni, în sensul impunerii unei conduite care să determine abţinerea de la săvârşirea de infracţiuni, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru a reglementa relaţiile ce iau naştere după ce au fost săvârşite infracţiunile.

În sfera legilor penale, Codul penal este cel mai important izvor al dreptului penal deoarece cuprinde cvasitotalitatea normelor penale generale şi majoritatea normelor penale speciale.