Izvoarele Formale Scrise și Nescrise ale Dreptului Administrativ

Notiunea de izvor de drept al dreptului administrativ

In acceptiunea cotidiana, prin izvor de drept se intelege forma de exprimare juridica a regulilor de conduita obligatorii emise de autoritatea de stat competenta.

Analiza surselor de exprimare a normelor juridice specifice dreptului administrativ scoate in evidenta doua acceptiuni ale notiunii de izvor:

- Izvor de drept administrativ in sens material;

- Izvor de drept administrativ in sens formal.

Izvoarele materiale ale dreptului administrativ

Francois Geny a fost acceptat ca fiind cel care si-a consacrat opera studiului procesului de creare a dreptului. In viziunea acestuia procesul de creare a dreptului este inevitabil legat de conceptele de “dat” si “construit” in drept. Autorul a operat astfel o distinctie intre ceea ce “preexista” fenomenului juridic si ceea ce se naste din exploatarea acestuia prin intermediul stiintei si tehnicii juridice.

Izvoarele materiale ale dreptului administrativ denumite si izvoare reale sunt concepute ca adevarate “dat”-uri ale dreptului, conditii exterioare acestuia care determina actiunea legiuitorului sau dau nastere unor reguli izvorate din necesitatile practice.

Izvoarele materiale sunt concepute ca fiind acei factorice dau continut concret dreptului comandamente sociale.

Izvoarele formale ale dreptului administrative

Cea de a doua acceptiune a notiunii de izvor de drept administrativ este cea care intereseaza, in doctrina de specialitate se afirma chair ca “nu ne intereseaza dreptul in forma sa nuda”. Izvoarelor le este caracteristica o anumita forma exterioara. Aceasta forma de prezentare exterioara poarta si denumirea de izvoare formale sau forme de exprimare a normei de drept administrativ.

Notiunea de izvor formal al dreptului a fost larg dezbatuta facandu-se distinctie intre sensul juridic al acestuia, cel istoric si cel ideologic.

Sensul juridic al notiunii, cel care ne intereseaza pe noi in tratarea acestui subject, surprinde o multitudine de aspecte, de modalitati, prin care continutul perceptiv al normei de drept administrativ devine regula de conduita si se impune ca model de urmat in relatiile dintre autoritatile administratiei publice si celelalte componente ale sistemului social.

Varietatea de forme prin care normele juridice de drept administrative se exprima a determinat in baza ideologiilor dogmatice ale doctrinarilor clasificarea izvoarelor formale in izvoare scrise si izvoare nescrise.

Izvoarele scrise

Izvoarele scrise, in epoca contemporana, au o determinare constitutionala, Constitutia insasi fiind primul dintre acestea. In general, se admite ideea ordonarii si ierarhizarii izvoarelor de drept, vorbindu-se despre sistemul normativitatii juridice (sistemul legislatiei) care nu trebuie confundat cu sistemul dreptului, ierarhizarea facandu-se dupa forta juridica (forta de a produce efecte juridice). Forta juridica a unui izvor scris de drept este data de continutul si caracterul acestuia determinate, la randul lor, de natura si pozitia autoritatii publice de la care emana.

Fata de dispozitiile constitutionale si ale legilor organice in vigoare, la noi izvoarele scrise ale dreptului administrativ se ordoneaza si ierarhizeaza dupa cum urmeaza:

1. Constitutia;

2. Legea organica;

3. Legea ordinara si ordonanta;

4. Hotararea Guvernului;

5. Ordonantele Guvernului.