Judecarea litigiilor comerciale în arbitraj

Capitolul I

Definitia si trasaturile Arbitrajului

1.1 Repere prelimlnarii ale arbitrajului. Notiune, natura juridica, surse istorice

Sensul notiunii de “arbitraj”. Abitrajul a fost si este considerat o “justitie privata de origine conventionala”, iar aceasta definitie a fost data prin diverse formulari, cu continut similar. Doua elemente definitorii sunt insa evidente: arbitrajul are o origine contractuala, iar functia arbitrajului este una jurisdictionala. Aceste elemente rezulta si din prevederile art. 340¹, prima teza, C.pr.civ.: “Arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de parti sau in conformitate cu acea conventie sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele”. Este sensul juridic al notiunii de arbitraj, cu totul diferit de diversele forme de arbitraj non-juridice (arbitrajul politic, arbitrajul bursier, arbitrajul fiscal, arbitrajul sportiv), care, evident, nu indeplinesc o functie jurisdictionala. “Arbitrajul este institutia prin care partile incredinteaza arbitrilor, liber desemnati de ele, misiunea de a transa litigiile lor.”

Ar rezulta prin urmare ca arbitrajul prezinta “un aspect contractual”- in considerarea conventiei de arbitraj prin care acesta este creat -“un aspect jurisdictional”- in considerarea hotararii prin care el se finalizeaza –si “ un aspect procedural”- in considerarea desfasurarii unei veritabile “judecati arbitrale”.

Asadar, arbitrajul semnifica instituirea unei jurisdictii private prin care, astfel, solutionarea unor litigii este sustrasa jurisdictiilor de drept comun. Intr-o formulare mai larga, arbitrajul este institutia in baza si cadrul careia partile imputernicesc, in limitele premise de lege, una sau mai multe persoane private ca, in circumstantele date, sa transeze un diferend juridic care le opun, sustragand astfel acel litigiu din competenta instantelor judecatoresti.

Arbitrajul este caracterizat de mai multe trasaturi printre care : a) Arbitrajul este atat o institutie, cat si o procedura; b) Ca modalitate de transare a unui litigiu, arbitrajul rezulta din vointa partilor ; c) Partile pot conveni sa-si rezolve diferendul care le opune numai in limitele permise de lege ; ) Convenind sa-si rezolve diferendul pe calea arbitrajului, partile evita astfel competenta instantei judecatoresti; e) Litigiul in considerarea caruia este preconizat arbitrajul poate fi unul virtual sau unul actual.

Exista de principiu doua tipuri de arbitraj: arbitrajul ad-hoc, sau ocazional si arbitrajul institutionalizat, organizat de o institutie de arbitraj. Cele doua forme nu difera insa sub aspectul naturii lor juridice, din moment ce institutia de arbitraj, in principiu, nu are si puterea de a solutiona litigiul, aceasta putere revenind persoanelor fizice desemnate ca arbitri in conditiile prevazute de regulamentul institutiei de arbitraj .

1.2 Natura arbitrajului: Natura arbitrajului – contractuala sau jurisdictionala - a facut obiectul unei largi si substantiale controverse .