Judecata în prima instanță și în căile de atac. procedurile speciale. arbitrajul

Procesul civil parcurge, în principiu, două faze : faza judecăţii (cognitio) şi faza executării silite (executio).

Faza judecăţii cuprinde, de regulă, mai multe momente : judecata în primă instanţă, judecata în apel şi judecata în căile extraordinare de atac. Indiferent de momentul în care se desfăşoară judecata, aceasta parcurge trei etape: etapa scrisă (numită şi etapa pregătitoare a judecăţii), etapa dezbaterilor şi etapa deliberării şi pronunţării hotărârii.

I. Etapa scrisă

Etapă scrisă debutează cu introducerea cererii de chemare în judecată şi durează, de regulă, până la prima zi de înfăţişare. Alături de cererea de chemare în judecată, etapa scrisă cuprinde: întâmpinarea, cererea reconvenţională sau o altă cerere incidentală, citaţiile şi comunicarea actelor de procedură.

1. Reguli generale aplicabile cererilor adresate instanţelor judecătoreşti

În art.82-84 din Codul de procedură civilă sunt reglementate regulile generale privind întocmirea oricărei cereri adresate instanţelor judecătoreşti, indiferent că este vorba de o cerere introductivă de instanţă, prin care se declanşează procesul civil, ori de o cerere incidentală, care se face după ce procesul a început.

• Potrivit art.82 alin.1 C.proc.civ., orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă următoarele elemente:

- arătarea instanţei căreia îi este adresată;

- numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor şi ale reprezentantului;

- obiectul cererii;

- semnătura.

În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnată, judecătorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii. Despre toate acestea judecătorul va face menţiune pe cerere (art.82 alin.2 C.proc.civ.).

• O altă regulă este instituită, prin art.83 C.proc.civ., potrivit căruia, când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată (alin.1). Mandatarul avocat certifică el însuşi copia de pe procura sa(alin.2). El va anexa la cerere împuternicirea avocaţială. Reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale (alin.3).

Persoana care acţionează atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al celorlalţi reclamanţi, trebuie să prezinte procura pentru cei pe care-i reprezintă.

• Potrivit art.84 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.

Prin textul în discuţie se protejează implicit principiul disponibilităţii, întrucât obligaţia trasată judecătorului urmăreşte ca instanţa să se pronunţe asupra a ceea ce partea a dorit să supună judecăţii, însă nu a putut formula suficient de clar din lipsa cunoştinţelor juridice.

2. Îndeplinirea unor proceduri prealabile sesizării instanţei

În unele situaţii, expres prevăzute de lege, reclamantul trebuie să îndeplinească o procedură prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii introductive de instanţă. La această condiţie specială şi obligatorie se referă art.109 alin.2 C.proc.civ., potrivit căruia, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. De exemplu, în materia contenciosului administrativ (art.5 din Legea nr.554/2004), în materia litigiilor comerciale evaluabile în bani (art.7201 C.proc.civ.).

3. Cererea de chemare în judecată

Acţiunea în justiţie este pusă în aplicare în cadrul procesual. Ea se materializează printr-o cerere de chemare în judecată, numită în doctrină şi cerere introductivă de instanţă sau cerere iniţială, întrucât este cererea prin care o persoană ia iniţiativa unui proces supunând instanţei pretenţiile sale. În acest sens, art.109 alin.1 C.proc.civ. prevede că „oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente”.

Având în vedere aceste prevederi, cererea de chemare în judecată este definită în doctrină ca fiind „actul de procedură prin care partea interesată se adresează instanţei pentru a invoca aplicarea legii la un caz determinat, punând în mişcare acţiunea civilă”.

Cuprinsul cererii de chemare în judecată

Potrivit art.112 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde:

1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul.

2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional

3. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.

Pentru identificarea nemişcătoarelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic.

4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea

5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere

6. semnătura

Sancţiunea pentru lipsa menţiunilor prevăzute în art.112 C.proc.civ.

Potrivit art.133 alin.1 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

Fiind vorba de o nulitate expresă, înseamnă că sunt aplicabile dispoziţiile art.105 alin.2 teza a II-a C.proc.civ., astfel că, în cazul lipsei numelui, obiectului sau semnăturii din cererea de chemare în judecată, vătămarea se presupune.

Totuşi, cât priveşte semnătura, în alin.2 al art.133 C.proc.civ. se prevede că lipsa acesteia se poate împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa semnăturii, reclamantul trebuie să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea. În situaţia în care reclamantul nu semnează, cererea va fi anulată.

Din textul art.133 C.proc.civ. se observă că lipsa celorlalte elemente din cererea de chemare în judecată nu este sancţionată expres cu nulitatea, însă această sancţiune intervine în condiţiile art.105 alin.2 teza I C.proc.civ., astfel că pârâtul trebuie să dovedească că a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Dacă în cererea de chemare în judecată nu sunt arătate dovezile, iar la primirea cererii nu s-a procedat în sensul art.1141 C.proc.civ. şi nu au fost propuse nici - în condiţiile art.132 C.proc.civ. - la prima zi de înfăţişare, ele nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile prevăzute în art.138 C.proc.civ.

Dispoziţiile art.112 C.proc.civ. se completează cu cele ale art.82-84 C.proc.civ. referitoare la cererile adresate instanţelor judecătoreşti, astfel că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă şi menţiunea privind instanţa căreia i se adresează.

Pe de altă parte, cât priveşte conţinutul cererii de chemare în judecată, art.112 C.proc.civ. constituie dreptul comun în materie.