Justiția constituțională în Franța și Germania

Sistemul francez consacră instituţia Consiliului Constituţional, o instituţie nouă, care marchează o ruptură faţă de punctul de vedere existent în constituţiile anterioare . Consiliul Constituţional francez este o creaţie a Constituţiei din anul 1958, care a urmat astfel, cel puţin în parte, modelul adoptat înainte de război şi în alte ţări europene, în scopul instituirii unei jurisdicţii speciale, însărcinate cu controlul constituţionalităţii legilor. Exemplul francez a fost unul dintre cele ce au constituit un model şi pentru alte legislaţii europene, inclusiv pentru legiuitorul constituţional român din anul 1991 .

Trebuie menţionat că acestă atribuţie de control al constituţionalităţii nu reprezintă decât unul dintre aspectele multiplului rol al acestui organism, care are atribuţii electorale, atribuţii consultative şi de constatare a unor situaţii. Cu toate acestea, atribuţia principală a Consiliului Constituţional este aceea de apărător al Constituţiei.

Raportat la istoria politică a Franţei, instituirea Consiliului Constituţional a reprezentat un câştig pentru sistemul său constituţional. Rolul de protector al Constituţiei devine şi mai pregnant după reforma din 1974, când se constată o sesizare mai frecventă a sa şi o diversificare a chestiunilor de constituţionalitate invocate, chiar dacă în doctrină este tot mai susţinută ideea lărgirii sistemului de control, pe cale de excepţie, şi la legile promulgate (a posteriori) .

TRIBUNALUL CONSTITUŢIONAL DIN GERMANIA

Tribunalul Constituţional din Germania este una dintre cele mai prestigioase instituţii de jurisdicţie constituţională din spaţiul european şi cu o tradiţie de peste o jumătate de secol. Până în anul 1949, în Germania nu a existat o jurisdicţie constituţională cu caracter special. Art. 92 din Legea fundamentală a prevăzut Tribunalul Constituţional Federal ca un organism autonom şi independent faţă de toate celelalte autorităţi publice.

Organizarea unei justiţii constituţionale în Germania a fost prefigurată prin chiar Constituţia Germaniei din 23 mai 1949. Primul Tribunal Constituţional Federal a intrat în funcţiune în luna septembrie 1951, pe temeiul dispoziţiilor cuprinse în legea sa organică din 12 martie 1951, act normativ care a suferit mai multe modificări. Ea are sediul la Karlsruhe.

Curtea Constituţională germană nu este un organ politic, ci un veritabil tribunal, dar care, prin structura şi atribuţiile sale, este distinct de celelalte instanţe judecătoreşti. Un text al legii de organizare a Curţii Constituţionale este deosebit de explicit în determinarea poziţiei acestei instanţe în sistemul statal german. Potrivit art. 1 din Legea Curţii Constituţionale federale, aceasta este o curte de justiţie a Federaţiei care este autonomă şi independentă faţă de toate celelalte organe constituţionale.

Tribunalul Constituţional din Germania are un dublu grad de jurisdicţie: judecă în primă şi în ultimă instanţă. Totodată, jurisdicţia sa se extinde şi asupra deciziilor tribunalelor obişnuite, cărora le anulează sentinţele aflate în contradicţie cu Legea fundamentală.

Adoptând modelul kelsenian de justiţie constituţională care prevede un control concentrat atribuit unui singur organ, Tribunalul Constituţional german reprezintă jurisdicţia constituţională dotată cu cele mai largi competenţe din Europa întrucât dispune de puteri foarte diversificate şi importante.

Consiliul Constituţional francez îşi desfăşoară activitatea pe baza legii fundamentale şi a legii sale organice (Ordonanţa nr. 58-1067 din 7 noiembrie 1958). La fel ca în România, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţia Franţei, Consiliul Constituţional este compus din 9 membri, al căror mandat are o durată de nouă ani şi nu poate fi reînnoit. El se reînnoieşte cu o treime la fiecare trei ani. Trei dintre membrii Consiliului Constituţional sunt numiţi de Preşedintele Republicii, trei de Preşedintele Adunării Naţionale şi trei de Preşedintele Senatului.

Deosebirea faţă de instanţa constituţională din România constă în aceea că în Franţa sunt membri de drept ai Consiliului Constituţional foştii preşedinţi ai Republicii , a căror experienţă este considerată utilă pentru activitatea Consiliului. Spre deosebire de Curtea Constituţională din România, unde toţi membrii sunt numiţi pe o perioadă determinată, membrii de drept ai Consiliului Constitutional fac parte din acest organ pe viaţă. În literatura juridică, s-a afirmat că modul de recrutare a acestui organ nu conferă garanţii constituţionale certe pentru o selecţionare ferită de orice influenţe politice ale membrilor lui .

O reglementare diferită cu privire la numărul şi modul de desemnare a judecătorilor instanţei constituţionale întâlnim în Germania. Modul de alcătuire a instanţei constituţionale din Germania este determinat atât prin legea fundamentală (art. 94), cât şi prin legea sa organică (art. 2-10). Potrivit art. 2 din legea organică, Curtea Constituţională este alcătuită din două camere (secţii), fiecare fiind compusă din 8 judecători. Trei dintre judecătorii fiecărei camere sunt aleşi dintre judecătorii Curţilor Supreme de Justiţie ale Federaţiei. Judecătorii Curţilor Supreme sunt eligibili numai dacă au exercitat această funcţie timp de cel puţin trei ani (judecători la una din Curţile Supreme). În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din legea organică, judecătorii fiecărei camere sunt aleşi, în proporţie egală, de către Bundestag şi Bundesrat. Alegerea judecătorilor de către Bundestag se realizează pe baza unui sufragiu indirect (de 12 electori, membri ai acestei camere).