Justiția Restaurativă sau Justiția Retributivă în Cazurile de Violență Domestică

O dată cu creșterea interesului față de justiția restaurativă din partea guvernelor și comunităților, se nasc de asemenea și o serie de întrebări. Una dintre acestea este legată de faptul dacă este indicată folosirea practicilor justiției restaurative în cazurile de violență domestică . Există anumite îngrijorări cu privire la sistemul judiciar, care, deși, recunoaște gravitatea violenței domestice, nu este întodeauna capabil să rezolve anumite cazuri. În numeroase situații o femeie care face o plângere, renunţă mai târziu la ea, fie din cauza constrângerilor din partea partenerului ei ori din cauza faptului că nu vrea să treacă prin trauma unui proces şi, de cele mai multe ori, revine la situația abuzivă inițială. Astfel urmărirea penală nu asigură o soluţie pentru toţi. Datorită beneficiilor pe care justiția restaurativă le poate oferi persoanelor implicate, atât victimelor, cât și autorilor infracțiunii, aceasta poate fi aplicată cu mai multe șanse de succes în cazurile de violență domestică decât justiția retributivă.

Una dintre definițiile justiției restaurative este aceea elaborată de Tony Marshall, care consideră că ,,justiția restaurativă reprezintă un demers de rezolvare a problemelor generate de infracțiune, prin implicarea tuturor celor afectați de comiterea ei, și cu participarea activă a instituțiilor abilitate de lege să se ocupe de infracțiuni” .

Violenţa domestică reprezintă orice acţiune ameninţătore, violentă sau abuzivă (abuz psihologic, fizic, verbal, sexual, financiar sau emoţional), care are loc între membrii unei familii. Aceasta presupune impunerea de putere şi control asupra altei persoane şi, odată cu trecerea timpului, creşte în frecvenţă şi severitate .

Nu toți infractorii și victimele sunt la fel. Factori precum cultura, religia, nivelul educației școlare, vârsta trebuie luați în considerare, la fel ca și unicitatea cazului de violență domestică. Astfel, o abordare a contextului social se impune, iar abordările justiției restaurative sunt potrivite pentru acest lucru, în anumite situații și dacă anumite condiții sunt îndeplinite. De exemplu, în cadrul medierii în astfel de cazuri, o parte din condițiile care trebuiesc respectate sunt : victima trebuie să fie de acord, violenţa trebuie să înceteze, autorul trebuie să-şi asume responsabilitate, autorul este singurul care poate fi învinuit – nu victima, procedura înaintează numai dacă victima este de acord.

Astfel, cu respectarea anumitor condiții, programe de justiție restaurativă în cazuri de violență domestică au fost implementate cu succes în lumea întreagă.

De exemplu, în Anglia ,,medierea Plymouth”, ,,medierea familială” și ,,Daybreak Dove” sunt câteva exemple din proiectele desfășurate aici pentru situațiile de violență domestică .

În cazul medierii Plymouth s-a pornit de la dezvoltarea unui model pentru victimă și autorii violenței domestice pornind de la medierea victimă-infractor.

În ceea ce privește medierea familială pentru situațiile de violență domestică esențială era informarea părților, puterea lor de decizie, responsabilitatea mediatorului de a asigura cel mai adecvat mediu în care siguranţa persoanei este garantată, explorarea alternativelor la mediere, oferirea unui sprijin adecvat și luarea în calcul a posibilităților de sesizare.

Proiectul ,,Daybreak Dove” a fost înfiinţat în 2001, pentru a folosi conferinţele grupului familial ( Family Group Conferences – FCGs) adecvate situaţiilor de violenţă domestică. Obiectivul proiectul nu era acela de a menţine familia împreună, ci acorda multă atenţie faptului de a nu retraumatiza victima. Autorul abuzului era invitat doar în cazul în care locuia încă în aceeaşi casă cu victima, şi dacă recunoaştea fapta comisă şi dorea să schimbe răul făcut.

În Newfoundland, Canada utilizarea conferinței familiale în cazurile de violenţă domestică a demonstrat diminuarea abuzului/neglijării copilului, crizelor care au nevoie de o soluţie imediată și abuzurilor din partea soţului/partenerului, în cadrul familiilor care au luat parte. În opoziţie, familiile care nu s-au implicat, au suferit o transformare totală într-o direcţie negativă .